Doamnelor și domnilor, la talcșoul de astăzi intitulat „Fanatism sau patimă” îi avem invitați pe … dar, înainte de toate, publicitate!… Bergenbier, prietenii știu de ce!…
Îmi dau regatul meu pentru un cal… din Marlboro. Original. Calul sau țigara?
This is the question…

Nu mai poți să savurezi nici măcar un film de epocă că Hop! Reclame. Și trebuie să butonăm turbați telecomanda, să facem viraje până în bucătărie și înapoi sau, pur și simplu, să stăm cu suspansul în sân pentru a afla că: Da! Vanish distruge orice pată. O, vai… ce bine că are happy-end… Și, Da! Cu noua pastă de dinți multifuncțională în cavitatea bucală scăpăm atât de carii, placă, mirosuri furajere, cât și de incisivii noștri cei prețioși (se recomandă Only celor care își doresc cu disperare o minunată strungăreață).
Bineînțeles, sunt indivizi și indivizi. Și, după om – așa reclamă.
1. Indivizii fără telecomandă. Tipii și tipele din această subspecie sunt înrădăcinați în fotoliul lor, marcă înregistrată Cocolino, suportând cu stoicism alternanța: 5 minute film – 20 minute reclame – 10 minute film – 30 minute publicitate. Pentru acest gen – trântorii cei mai de seamă – reclamele vin și se duc… nu contează unde și de ce.

2.Hipnotizații. În această categorie se înscriu copiii cu vârsta de maxim 2 ani.
Aceștia își întrerup activitățile multicolore în exact momentul începerii spectacolului publicitar. Nu mai știu nici de ce aruncau cu mâncarea prin casă, nici că mâzgăleau pereții proaspăt rezugrăviți de tăticu’, nici măcar nu își mai bagă mamele în seamă (mai ales când apelează la ridicola fază „Vino să te pupe mămicuțicuța” pentru a-și chema bietele progenituri). Deci, singurii capabili de consternare și adulare totală a diversității isterice ale reclamelor, ei sunt.

3. Gospodina și vecina. Poți fi și gospodină și vecină în același timp. „Mă duc să-i spun și lu’ Ioneasca!”…
Femeile bubuline constituie de fapt publicul țintă al marilor producători de săpunuri, detergenți, condimente ș.a.m.d.. și pentru care sunt făcute - așa cum sunt făcute – reclamele noastre idilice.
„Vai, la câți musafiri îmi vor trece pragul în seara asta, numai Mr. Proper și un aspirator de pete și o soluție neapărată ca să fiu invidiată… hihihihi… cutra aia de stă ușă-n ușă cu mine o să-și bage unghia-n gât de ciudă”…
Special pentru astfel de personalități, reclamele care necesită un nivel de inteligență puțintel peste mediu (din alea care nu prezintă detergentul în sine ci trebuie să-ți dai tu seama că despre asta este vorba) rămân nedifuzate.
Par examplî: Lenor nici că putea fi mai bine prezentat decât de Mr. Bean sau, mă rog, de sosia acestuia, cu aceleași tabieturi delicioase, aceeași mașinuță temperamentală, aceleași ticuri etc.. Deci, Mr. Bean, după angoasele matinale, purcede spre mașină și, odată urcat, scoate tacticos clasicul brăduț parfumat și își agață în loc… șosetele.
Ei bine, pentru toate vecinele și gospodinele maniace din țara noastră – acest gen de advertising rămâne în anonimat.
Și, să ținem cont de faptul că manipulatoarele își pot foarte ușor prosti alesul în luarea unei decizii foarte, dar foarte importante. Alt examplî – o nouă mașină:”Băi, Bețivan Ratat, nu te mai lua tu după proștii ăia, că nu o să găsești în vecii vecilor nimic sub capacele de bere. Mai bine cumpără-mi mie o ciocolată ca să trimit io eticheta”; „Fire-ai al dracului! Zici că vrei să te uiți la meci, ai???!!!! Nu faci nimic toată ziulica, uite cât mă spetesc io și nici la telenoveaua mea preferată nu mă lași să mă uit și io (Acasă – cu intonație)…” și iar tranca, tranca, tranca, până când:” Mai lasă-mă femeie! Mai bine du-te cu buletinul, fie, că mi-ai tocit creierii…”

4. Reclamagii. Nu pot fi decât ghidușii fără vârstă, care folosesc limbajul și adoptă stilul de life al reclamelor. Deci, să nu ne mirăm dacă vreun m…m…mmmm….mmma…m…mmmmm…mascul de vreo șaptej’ de ani își rupe vreo mână sau își luxează glezna încercând să fie la fel de atletic și jucăuș ca în reclama aia cu iaurtul.
„Și tu, nimic: Batman, Batman!…” Þi-am zis io că popa ăla chiar face buf! în reclamă…

Acestea fiind spuse, mă duc să mă înfrupt cu mult-așteptatul salam publicitar. A, să nu cumva să uit:
Dorele, ia mai fă mă…………………….