femeie, ia-ți coasta
te iubesc cel mai bine
în lințoliul
căii lactee


copilul nostru va fi
o alchimie
va fi o culoare
din cele trei în trei
una derivată
din foame


ne gândim unul la celălalt
în dialectele
îngropate sub ape
intermitent

dialectul osului tău
nevralgic
sorbea din pântecul bobului de cafea
cheile amazonului


dialectul osului meu
te iubea cel mai sfânt
cum într-o pasăre cerul
se împiedică adormind


pescarii ne vor pescui
dintr-o carne fluidă
și, în cârligul ce e doar
o altă prelungire a râsului
te voi iubi cel mai bine


se va evapora din tine
un altfel de sânge
se vor distila violetele
în rănile tale
încă treze
încă eu inventând
un echilibru anonim
ca și cum nu ți-aș fi
te iubesc cel mai bine