agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 791 .



schimbări
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oana I ]

2009-07-12  |     | 



te reîntâlnesc din când în când,
poate de dragul trecutului,
sau de dor,
la răscrucea noastră de drumuri,
știi tu, fix în locul unde strada mureșului
se ciocnește cu vladimirescu,
acolo unde ni se ciocneau și nouă viețile,
spărgându-se vulgar în săruturi dezbrăcate
de orice fel de sentimente,
pe vremea când tu erai mare, iar eu...
mult prea mică;
acum, în sfârșit ne-au ajuns anii,
mi-au crescut sânii, ți-ai cumpărat
altă mașină și-un zâmbet nou,
avem vârstele perfecte, am devenit
oamenii perfecți, însă doar străzile ni
se mai sărută ocazional


te uiți rătăcit întrebându-te cum dracu’
ai ajuns lângă mine din nou,
habar n-ai pe unde s-o iei sau ce-ar
trebui să îmi spui, așa că te trântești pe
iarba îmbâcsită de rouă, în poziția ta
preferată: "steluță de mare", prinzând
cerul cu dinții, ca să te acopere.
mușc în șoaptă câte-o bucată din lună
doar ca să mă mai poți auzi când îți vorbesc,
ne zâmbim uneori, mai ales pentru că e
noapte, dar poate și pentru că ne-am
iubit cândva chiar pe iarba aceea;
o pace a lumii întregi încearcă să ma domine,
nu mă miră, tălpile mele n-au atins degeaba
locul unde ți-ai lăsat sufletul o vreme.


aș avea atâtea să îți mărturisesc, iubitule,
dar mi-e că te vei înfuria groaznic
pe mine pentru toate zilele în care
m-a înșelat memoria și inima,
dar știi... lumea s-a schimbat,
nimic nu mai e la fel de când ai dispărut

deși eu încă îți vorbesc neîncetat,
ca și când mi-ai fi cel mai bun prieten,
gaura din stratul de ozon devine
din ce în ce mai mare,
și-am observat că toți copiii râd
când aud cuvântul "pro-fund".

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!