http://www.youtube.com/watch?v=ywVRaEvK24k&feature=relmfu

țin să mă obișnuiesc cu asta

dimineața
gâtul mi-este o fântână
care și-a înghițit izvorul

rămân animalul

împăiat
al unei
iubiri ce mi-a hrănit cerurile
cu termite vii.

Privesc fix
câți
decibeli măsoară despărțirile
în general

cât o toamnă
de pasăre fără aripi

îngerul verde trebuie să fie unul dintre
trecători uneori se zgâiește la mine eu la degetele
lui îngrijite, înmuiate-n ceară proaspătă

lipesc o vitrină
de ochi

și
cu bandă abrazivă urletul să fiu
stăpână pe situație

dacă m-ar fi întrebat ce este iubirea
i-aș fi râs în nas
tu n-ai de unde ști
e un container cu azot lichid în care
moartea, oloagă din naștere,
și-a îngrămădit câteva cornee

pentru vise groase ca de himen