agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2549 .



confesiune într-un decor kitsch
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lentib ]

2009-08-06  |     | 



azi m-a invitat un vecin la o bere
are un maieu cu găurele
pare solistul unei formații rock “right said fred”
am dat la o parte perdelele cu mărgele de sticlă colorată
un gândac s-a retras strategic într-un colț
multă vreme am colindat lumea / mi-a spus
încercam să o cuceresc privind în depărtare
dincolo de satele din mucava ale lui kutuzov

lumina de bronz străpungea geamul afumat din bucătărie
mângâindu-și pipa de tek a urmat:
aș putea oare să aflu vreodată dacă descind dintre cei care au descoperit focul ?
e ca și cum ai vrea să separi binele de neghina din tine – i-am răspuns
ca și cum înlăuntrul tău ar fi peșteri
pe care cu o torță în mâini să le descopere cineva drag
uite inima!
inima ta e un uliu care îmi roade sub coastă
ori de câte ori mă simt singură ori aruncată sub o tăcere de-a ta - ar spune femeia

cu ochii tulburi vecinul m-a invitat pe balcon șoptind ca pentru sine:
copiii noștri întind mâna după portocalele
pe care străinii le dăruiesc ca părinții lor să rămână mereu fericiți
într-o fotografie cu rame împletite de mână
unde suntem un foc un amestec din zboruri și aripi încleiate cu ceară

uite ce i-am scris - a continuat cu vocea tremurată
sunt zile când obrajii ți-i țin între palme ca pe o turtă dulce
sunt zile când te port suspendată de umărul meu
iar degetele îmi devin clești de rac și-n scobiturile spatelui răsar perle
sunt alte nopți darnice în care intri atât de puternic
încat întunericul din mine se spală pe mâini
în care pe o coajă de lună alergăm prin nisip eu gând tu serafim

ar putea fi un refren extraordinar al unei balade rock - am spus
dar să știi că ana magdalena învelea sandwichurile copiilor în partiturile lui bach


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!