agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-02 | |
Lacrimi de iubire
Un gol ciudat se simte de la despărțirea dintre fiu și tatăl lui, un nor întunecat stă de strajă între ei, nu-i chip să li se mai vadă fețele, au trecut și clipele... și orele... și zilele... și iată că și ani s-au scurs... în liniște... încet... lăsând în urmă o durere prea adâncă ce a zdruncinat credința dintre ei... și a rămas, doar neputința de a iubi, neputința de a se reântâlni, neputința de a sta... unul în brațele celuilalt uniți în liniștea armonioasă ce între ei s-a aflat cândva, acum ea a uitat să mai rămână, s-a estompat, ca norii ce s-au tulburat în voia vântului de miazănoapte, tatăl și copilul lui, ce stau și-acum în frigul uitării... și cu inimile îndoite, au uitat și gustul și parfumul Iubirii Sacre dintre ei... căci gândul împăcări lor în duh... încă nu s-a revelat, să le curețe sălașul inimilor lor ce stau smerite...obosite să le vină ceasul iluminării... Duhul Domnului lucrează și armonizează golul dintre ei, ce s-a creat pe nevăzute, lumini noi se nasc în fața lor tatăl și cu fiul lui ce au rămas o clipă-n umbră, neîncrezători de drumul lor... încă nu-și apleacă pasul spre lumina ce răsare printr-o fereastră... dintr-un nor alb și mare, curajul și-l vor face într-o secundă albă... ascunsă parcă într-un colț de teamă îndoit ce s-a coborât din sufletul copilului, bine ai venit secundă... albă ce ai răsărit, Vino Doamne... între tatăl și copilul lui... luminează iubirea lor uitată-n umbra ce a amorțit între ferestrele de timp, Lumina Ta pe chipul lor... să reaprindă al lor dor... nestins, iar el copilul rătăcit lângă tatăl lui în vis... acum parcă s-a oprit, a tresărit, el... s-a trezit, stătea în fața lui tăticul, mult iubit era... acum, cu parul albit ca neaua, urmări de timp au fost lăsate pe al lui chip... smerit și liniștit între clipe dulci-amare ce în timp, i-au stat în cale, amândoi erau în taină vie, se regăseau... plângeau în voie, lacrimile lor se împerecheau, obraji lor se atingeau... inimile lor zvâcneau, frecvențele lor... se contopeau în armonie, deasupra lor se arăta... o aură de curcubeu fierbinte, era iubirea lor uitată în timp abandonată, emoțiile lor ieșeau... se bucurau... sub ploaia lacrimilor lor de dor, fețele lor... se luminau, se îmbrățișau de câteva clipe, sufletele lor unite tot ce mai simțeau... era abisul dintre ei, ce a fost umplut acum de-o clipă... cu dorul...ce exubera din ei, nimic nu mai conta, lumina lor creștea, din inimile lor... ea tot pulsa, dragostea lor renăștea, atunci pe cer... a răsărit o nouă stea, era iubirea lor ce se rotea în mii de raze... se revărsa și inunda tot ce era în jurul lor, Dumnezeu... era deasupra lor... Îi mângâia, Îi binecuvânta, Îi așeza la locul lor, tatăl și cu fiul lui... în sălașul inimii, în locașul sufletelor lor, era acum... iubirea lor. 02.09.2009 ASiIiVro
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate