|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
ultima toamna... personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de mara manolache [mara30 ]
2009-10-03
| |
Îmi șterg lacrimile printre nori
mă încurc de-a mea poveste
fără vise ar fi ușor.
Þinutul toamnei străbat flămând
rătăcesc calea tremurând
fără tine ar fi cumplit.
Frunzele ard speranțe
jalnic fac cercuri de diamante
se răsfață în culoare
rămân acolo c-o paloare
să-mi număr toamnele grăbite
de parcă mereu aștept sfârșitul
care vine și nu vine.
Pădurea toarce brumă dulce
călătorește pașnic anotimpul
printre animalele sălbatice
atât de speriate ca și mine.
Se adună norii negri
împrăștie furtună de frunze agitate
înfrunt cu teamă totul
deși aș însoți o frunză.
|
|
|
|