Dacă signor Carlo Goldoni ar fi putut evada aseară din mormânt și ar fi ajuns pe scena Palatului Copiilor din București, ar fi fugit îngrozit înapoi.
Dacă n-aș fi avut proasta inspirație să sacrific 200 de lei pe 4 bilete, aș fi rămas și astăzi cu ideea preconcepută că teatrul este un izvor de cultură și un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust și al mârlăniei.
Dacă n-aș fi văzut aseară piesa "Mincinosul" de... era să zic Carlo Goldoni, aș fi fost supărat că nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevărat, cu actori de prima mână, precum Claudiu Bleonț, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu &son.
Dar, degeaba actori mari, degeaba piesă clasică și autor medieval! Regizorul să trăiască , că e băiat de-al nostru, din popor și răspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdărie? Să-i dăm murdărie. Vrea aluzii scârboase? Vrea sex explicit? Asta să-i dăm!
Ce mai contează că îl bălăcim pe Goldoni în jeg? Boșorogul e mort, tăticu'! De muuult!
Aseară aveam senzația că nu joacă Bleonț și Papaiani, ci Þociu și Palade, iar restul era trupa Vacanța Mare! Replicile curgeau una după alta, din ghena mahalalei și a "umorului" de șatră.
Un exemplu: "Sora mea e o rapandulă, și tânjește după...Lelio", sau : " Papagalul meu vrea să stea cu păsărica ta". Și mă opresc,pentru că și copiii mei îmi citesc blogul.
Lelio și Rosaura mimează o acuplare pe gondolă... , da' ce zic eu mimează, o comit de-a dreptul!
Unde e Goldoni aici? Nu e! Sunt numai refulările onaniste ale unui regizor tembel, care crede că satifăcând poftele vulgului, își poate permite să își bată joc chiar de un text mai mult decât clasic. "Mincinosul" a supraviețuit 250 de ani până la acest Toma Enache. Aseară a murit!
Dar, să nu disperăm. Mai e o "Hangiță", o "Slugă la doi stăpâni", un "Avarul", un "Tartuffe", oho, câte piese așteaptă să le "poleim" cu duhoarea asta puturoasă!
O să ajungem să golim și teatrele, la fel precum stadioanele, unde "Hai" s-a transformat în "Muie", precum cinematografele, unde oftatul eroinei se aude printre cranțănituri de pop-corn și ghiorțăieli prin pai.

P.S. Acest text poate fi vizualizat și pe www.laurentiughita.blogspot.com