- 14 -
Ei, și pentru că acuma altă foaie am luat,
Aici alt capăt de vorbă voi lua la depănat.
Dar dacă din cele spuse mai găsești ceva ce-ți place,
Eu la ele vreodată m-oi întoarce, fii pe pace.

- 15 -
Și de-mi zici că toate-s spuse și-a le spune iar sens n-are,
Eu zic: mama cunoștinței este-aceeași repetare.
Și deoarece exist și fac umbră pe Pământ,
Am și eu ceva a spune, am și eu al meu cuvânt.

- 16 -
Multe-s spuse și nu pentru c-aș avea de completat
Am venit și la urechea-ți în zadar cuvântu-mi bat.
O mulțime să ne-asculte ce vorbim acuma noi,
Unu-ar prinde înțelesul printre ei, sau cel mult doi.

- 17 -
Logică ar vrea să vadă-acea mulțime și sistemă,
Rezolvări de ecuații și răspunsuri la problemă.
Și când nu-s, ea se agită; cum de nu-i cum știe ea?
Rupe foaia, o aruncă și-apoi zice că e rea.

- 18 -
Să-nțeleagă n-au prins bine sensul încă din cuvinte
Și le-o ia, ca-ntotdeauna, gura lor pe dinainte.
Iar uitarăți, toate-acestea eu nu pentru voi le scriu.
Nu vă place? Cele bune! Nu mă știți și nu vă știu.

- 19 -
Dar să revenim la cele ce ne fac nouă plăcere!
Celor ce n-au vrut să steie, eu le-am zis la revedere.
Celor printre rânduri care loc să steie și-au făcut,
Bun venit, - le zic, - povestea doar abia a început.

- 20 -
Toate, toate stau grămadă între ele-amestecate.
Nu e rău și nu e bine, nu e față, nu e spate,
Nu e sus și nu e jos, nu-i greșit și nu e sfânt,
Nu-i nimic, dar totodată toate celea toate sînt.

- 21 -
E și alb, dar e și negru, e și mic, dar e și mare,
Plus e, dar și minus este, este moale, dar și tare...
Și cum nu-s, dar vrând să fie, toate s-au împrăștiat.
Străbătând spațiu și vreme, le vedem cum ne e dat.

- 22 -
Deci, din toate ce sînt una, una toate s-a făcut.
De-ai vrea să vezi începutul, el de-aici a apărut,
Căci dorind cumva să fie, toate și-au luat ființă,
Dar există numai dacă au vreun punct de referință.

- 23 -
Dacă nu ar fi lumină, întuneric oare-ar fi?
Dreptul de n-ar fi, atuncea stângul totul aș numi?
Ce e mic și ce e mare? Ce e sus și ce e jos?
Ce e rău și ce e bine? Ce-i pe față, ce-i pe dos?

- 24 -
Toate-s una pentru alta într-o lume relativă,
Însă toate împreună de la absolut derivă.
Hm, - zâmbesc... cu orice strofă devin tot mai curios:
Parcă multe ne-nțelese, dar atâta de frumos!

- 25 -
"Dute-n colo, vină-ncoace", - dansul ăsta omenirea
Îl repetă de milenii. Ce-ai să-i faci? Așa-i e firea.
De mă-ntorc la cele spuse, straniu tare să nu-ți pară.
Ia, zi-mi, câte ori pe an bați aceeași ulicioară?

- 26 -
Revenim la cele spuse, născocim altele noi –
Alte minți, alte penițe, alte gânduri, alte foi...
Alți actori, aceeași piesă – cum a zis acel poet, -
Mersul, însă, l-ai cunoaște numai dacă-ai fi profet.

- 27 -
Multe sînt descoperite și sînt multe inventate,
Dar din tot ce poate fi, nu-i măcar nici jumătate.
Căci cu cât mai multe știi, cu-atât ce nu știi mai mult e;
De-ar ști ochii să le vadă și urechea să le-asculte...

- 28 -
Prin păduri ce nu-s umblate este greu să-ți faci cărare,
Dar le treci, de ai cu tine și credință și răbdare.
Și cum lumea cea de astăzi e așa de tare-n grabă,
Cred, le ai pe amândouă, de mai stai citind o habă.

- 29 -
Când laptop-ul e la modă și la el oricine știe,
Eu încă-ți mai scriu cu mâna pe-o bucată de hârtie,
Căci în perspectiva vremii e atâta de romantic,
Frunzărind filă cu filă, să citești ce-a scris vreun antic.

- 30 -
Dar ce-i vremea? – Legătura dintre-atunci și pân-atunci?
Clipe scurte-i țin măsura, alteori milenii lungi.
Uneori fuge grăbită, alteori se-oprește parcă.
Mulți rămân de ea în urmă, alții s-o întreacă-ncearcă.

- 31 -
Azi e mâinele de ieri, ieri e azi-ul de-altădată. –
În această afirmare mintea-mi logica o cată.
Un prezent, ce viitor era pentru mai trecut,
În noian de amintire iată-l iarăși prefăcut.

- 32 -
Un străin în neam se face, de începi să îl iubești
Și din acea clipă sacră înțelegi că altul ești.
Cum alegi să fii din nou pentru clipa următoare, -
Este felul ce-ți priește, a rostului căutare.

- 33 -
În trecut acest prezent se transformă-n viitor.
Colo – e numai neștire, dincolo-atotștiutor.
Ieri nu e și mâine nu e, - tu pe gânduri iarăși cazi –
Din ce-a fost și ce-o să fie, e doar ziua cea de azi.