- 90 -
Pentru ce să inventez roata, când e inventată,
Când la vorbele-ți găsești un răspuns ce-i spus odată?
Fără să le spun pe nume, căci ar fi prea multe foi,
Însă chiar într-adevăr multe-au făcut pentru noi.

- 91 -
Dar o mână spală alta și atunci când am greșit,
Să mă ierți, când cu cuvântul ceva nu am nimerit.
Să-mi vorbești, însă, și mie, să-nțeleg și eu mai mult.
Tare-mi place, stând cu tine, să m-asculți și să te-ascult.

- 92 -
Nu oricine, știu, va spune că-i de-acord cu ce-am deschis.
Dar nu și pentru oricine toate astea eu am scris.
Þi-am scris ție, căci doar tu, ascultând mă înțelegi
Și-adunând gânduri grămadă, cu-ale mele le închegi.

- 93 -
De citești acum, înseamnă, c-a ajuns asta cu bine
Pân'la tine și acuma pe o undă ne menține.
Cât de mândru sunt de tine! Chiar mă bucur că ne știm
Și-n ruina ast' de veacuri ne plăcem și ne iubim!

- 94 -

Ei, și cui trebuia asta? – Cum să-ți zic nu prea solemn? –
O pădure se aprinde dintr-o așchie de lemn.
Poate, însă, și să stea, dacă nu are condiții.
Fală, însă, nu-mi doresc, să mă laude-ipocriții.

- 95 -
Și așa, mă vezi, sunt singur, dacă tu nu ești cu mine.
Însă din singurătate, la fel, găsești și un bine.
Știi, eu mi-am întors privirea parcă foarte-ntâmplător,
Când din umbră am privit la prezentul călător.

- 96 -
De-ai citit și ți-a plăcut și ți-au părut lucruri bune,
De la început reia, sau, de vrei, îți voi mai spune
Când mă vei chema la tine, când la mine vei veni...
Vom avea ocazii încă pentru a ne întâlni.

- 97 -
Cum arăt? – Oare contează? De la mine tot miroase -
Când mirosuri mai urâte, când miresme mai frumoase.
Poate nu te-observ pe stradă, cufundat fiind în gânduri,
Când croiește a mea minte alte muzici, alte rânduri.

- 98 -
Am pornit să-mi spun părerea despre ce-am citit odată;
Pe atunci era prezent și-i făcut trecut îndată.
Însă ce-am zis de la mine, poți să iei și-n paranteze, -
Alții sunt ce cu cuvântul mai frumos știu să picteze.

- 99 -
De ce încă-ți mulțumesc că-ai citit până la urmă? –
Este pentru că ciobanul, ce își paște a sa turmă,
Nu se prea pricepe-n note, nu le știe el prea bine,
Însă poate să doinească și pe oi să le aline.

- 100 -
Dar și în aceste rânduri de la urmă, îți mai spun
Bun venit, - atunci când vii, iar de pleci, îți spun - drum bun.
Altele vei mai cunoaște, te-or cunoaște și pe tine
Cu iubire și plăcere, între ieri și între mâine.

- 101 -
Þi-am adus un veac de strofe, sau, poate, puțin mai mult.
Cum le vrei, așa primește. Însă n-am vorbit demult
Și mă iartă și-nțelege când pe tine te aleg.
Acum să plec, îmi dai voie. Pe curând!

Kliușin Oleg




2008, Mândâc