agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1267 .



Frustrare
personale [ ]
Scrisoare constiintei mele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Flaura ]

2005-09-04  |     | 



Iti cer sa ma eliberezi, iti cer sa-mi dai drumul sa zbor libera... sa-ti deschizi portile ruginite si sa ma lasi sa lupt!... Iti cer sa-mi dezlegi mainile pentru a putea imbratisa... Iti cer sa-mi desfaci lantul ce imi strange piciorul pentru a putea pasi, pe cel ce-mi strange gatul pentru a putea vorbi...da-mi drumul pentru a putea respira!...

Da! Ai auzit bine! Iti cer in sfarsit si eu tie ceva! E adevarat: sclavul s-a ridicat impotriva stapanului! Imi e de ajuns cat m-ai constrans sa respect asa-zisele "legi morale"... Mi-a fost de ajuns cat a trebuit sa fiu altcineva, cat a trebuit sa-mi calc pe inima datorita tie! Vreau si eu viata mea! Vreau si eu sa-mi fac propriile reguli, sa nu le mai respect pe ale altora!
Tu..tu esti doar o inventie a lor, doar o inchisoare, din care nu pot evada, in propria mea minte,ce ma impiedica sa-i depasesc pe ceilalti, ce nu ma lasa sa trec peste cadavre triumfand...
Tu...tu mi-ai distrus jumatate din viata luandu-mi aripile, curajul, iubirea...
Acum ma torturezi: nu vrei sa-mi oferi "uitarea" pentru a putea merge mai departe...Esti un tiran!
Acum sunt intinsa pe asfalt, legata in lanturi,intre patru pereti reci... Vantul,ploile, ninsoarea si uneori chiar soarele, ajung usor la mine, chinuindu-ma si ele... In schimb nu pot privi in sus... e interzis pentru un muritor de rand c-o prea patata constiinta...si daca lumea mi-ar fi dat, o sansa doar sa te pastrez curata... ce-as fi facut cu ea? As fi privit în sus, dar tot in lanturi as fi fost... Si-apoi ce-as fi văzut, cerul, ce e prea sus ca sa-l ating sau pasarile, ce zboara libere parca pentru a-mi face-n ciuda sau norii negri, ce ploua cu tristete peste mine sau viata mea pierind ca o naluca?
Acum te blestem si iti cer sa dispari,Constiinta!Iti cer sa ma eliberezi, iti cer sa-mi dai drumul sa zbor libera... sa-ti deschizi portile ruginite si sa ma lasi sa lupt!... Iti cer sa-mi dezlegi mainile pentru a putea imbratisa... Iti cer sa-mi desfaci lantul ce imi strange piciorul pentru a putea pasi,pe cel ce-mi strange gatul pentru a putea vorbi... da-mi drumul si lasa-ma sa respir!...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!