mi-e dor de fiecare clipă cu tine
când nu ești mă simt ca o primăvară
care vrea să iasă pe câmp precum o țărăncuță
și nu poate pentru că iarna o ține închisă
într-un palat de cleștar îngrădit cu orgoliu

devin propria neliniște între fie ce-o fi și cum o da Domnul
și-atunci mușc din gratii să pot să ies din mine
dar libertatea asta nu-mi poate spune
ce-o să mă fac fără tine și mai ales ce mă fac cu tine
alături de această furibundă depărtare

mi-e dor de fiecare zâmbet furat dimineților
de fiecare lacrimă cu care am înrourat visele
de fiecare poezie strecurată din gândurile tale
în ale mele și de buzele care au murmurat-o tremurând
de mâinile ce-au frământat moale aluatul iubirii.

(9 ian. 2010)