agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-27 | |
Cum trec anii. Parcă a fost ieri când ne-am hotărât să facem o trupă cu care să cutreierăm toate satele vecine, să ne distrăm și să-i distrăm și pe alții. Aveam în sat o "bandă" de țigani, Tati, Leli, Bebi, Pârvan, Roman, care cânta muzică lăutărească și ușoară atât de bine că mergea la nunți până în Bărăgan unde încă mai erau deportați paori din Banat.
Am început să fim tot mai mulți tineri, cu stare materială bună, adică săraci, care am ajuns la școală la oraș. Printre ei, doi copii de frizeri, eu și Petrică Magdin. Tata cu tata lui au copilărit împreună, au făcut războiul, până la cotul Donului, împreună, au avut aceeași meserie. Am spus că voiam să facem o trupă muzicală. Printre noi erau elevi și studenți și la școli de muzică. Pe lângă țigani au venit și ei cu două acordeoane, două tromboane, două saxofoane, și s-a format o orchestră grozavă. Mai voiam unul, pe Petrică, cu trompeta lui. El avea 14-15 ani, elev la Liceul de Muzică din Timișoara, era firav, părea cu vreo doi ani mai tânăr, cânta cam de la 6 ani într-o fanfară, știam toți că-i bun. Petrică a venit și astfel s-a format la Pesac una din cele mai faine trupe de muzică din împrejurimi. Așa că, înainte de formațiile "Petre Magdin", "Dixi", "Modern Grup", Petrică la 15 ani avea o trupă la Pesac! De la Pesac la "întâlnirea de la miezul nopții" a fost un drum! Îmi amintesc că am mers cu brigada (dansuri, teatru, soliști, umor) întrun sat, unde erau mulți nemți și sârbi. Nu era aproape nimeni la căminul cultural când am ajuns acolo. L-am rugat pe Petrică să ia trompeta, să iese în stradă și să cânte Liniștea (il silenzio) lui Nini Rosso. Când a început spectacolul stăteau sârbii și pe geamuri! Nu mai era loc în sală. Acum o ascult uneori pe Melissa Venema cu orchestra lui Andre Rieu și-mi amintesc de el. A ajuns student la București. Vara a venit în vacanță, m-a chemat la el și a cântat la trompetă, apoi a întrebat dacă îmi place. I-am răspuns: -Da, îmi place, și eu ascult noaptea radio Luxemburg. S-a bucurat nespus, nu era niciun radio Luxemburg, erau compozițiile lui pe care le-a cântat alături de: M. Þeicu, M. Dragomir, V. Zamfir, I. Coverca, L. Băcanu, cu cine a schimbat pe Bebi, Tati, Vițaua, Frimu, Barna și ceilalți pesăcani. petru miloș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate