Șoptind
în pletele-mi blonde
mi-ai prins
cuvintele toamnei
așezându-mă
în a lumii agoră
cu îndemn la tăcere.
Ochii au deschis timpul
unde irecuperabil
te pierzi în mine.
De va fi să pleci
mai-nainte de mine
te rog
nu-ți umbri privirea
și să nu plângi,
tăcut și fără gesturi
lumina-i mai lumină
căzând deosebit
la picioare
în numele tău.