și cel mai strident efect al plecării lui
este fragmentarea aceasta a realității
în bolovani. privirea ți se concretizează
într-un fel de macara anume pentru prins
bucățile ca să umpli cu ele spațiile goale
din piept. umerii dislocați ai crucilor făcute
în grabă de către femeia de servici coapsele
indecent desfăcute ale intrării într-un bar
mizer și grimasa cu care uterul e gata să scuipe
moartea afară din tine resturi de salivă stâlcită
sub talpa notorie a nepăsării - un pumn de
rotițe care puse cap la cap fac mașinăria greoaie
a prezentului să șuiere nervos precum un ceainic
pe foc. câțiva din jurul tău se tot lamentează
de obsesia asta a zidurilor de a se ține scai
după tine. bineînțeles că în momente ca ăsta
îți dorești să fi fost păpădie din simplul fapt
că ai fi putut avea la moarte propriul tău aerodrom
și un braț de baloane gata să fecundeze cerul cu
priviri din care s-ar fi surpat ploile la fel de
timid ca și realitatea aceasta din care lipsește
cu desăvârșire plasa în care să cazi.