câteva raze despică pătura atârnată de geam
(le prefacem în liane pentru priviri
descompuse în capse minuscule de praf)

lăsăm frigul să respire în trupurile noastre
lipite spintecate de cel mai frumos copac
al vieții pe care l-ați văzut vreodată
cu teci perfecte în care se coc sicrie
de toate mărimile

am vrut să le rup să le calc în picioare
peste noapte cresc la loc
sicriele au nume
mi se rostesc ușor la ureche
la un rând cu alinturile iubitului meu

mototolesc copacul vieții într-o omidă
vernil sidefie placată cu perechi de ochi deschiși
de duzină
- nasturi descheiați la paltonul negru al trezirii -

*

moartea supraviețuiește prin oameni
mi-a spus la urmă