-

Fiat lux!
Tratarea oricărui subiect în mod exaustiv impune căutarea celor mai îndepărtate origini, neapărat cu referire la antichitate și la istoricii aparținând respectivei perioade. O expunere cu adevărat doctă presupune nu numai citarea banalizată prin uz îndelungat a prea bine cunoscuților Thucydides, Herodotus, Tacitus sau Plutarh. Trebuie neapărat aduse în discuție numele lui Zosimus, Kalhana, Fa-Hien și Ban Gu, ultimii doi, cam chinezi de felul lor, trebuind să fie neapărat citați în original. Nu are importanță că respectivii n-au avut cu corpurile de iluminat nici în clin nici în mânecă, ce, parcă se apucă să te verifice cineva? Important este să descoperi numele lor și făcând conexiuni stupefiante cu cele afirmate în niște citate imaginare din opera acestora (cu nițel efort pot fi găsite și titluri de opere iar dacă nu, cu puțină imaginație, pot fi inventate), poți face din ei precursorii conceptului de corp de iluminat. Internetul e mare, Google scormonește pe unde gând n-ai gândi și cu ceva tupeu, scoți niște savantlâcuri de te miri și tu ce deștept poți să fii!
Noi, ca buni români, calitate care ne-a impus în ultimele două decenii și condiția de a fi buni creștini, o vom porni de la o perioadă mai îndepărtată, și anume fix cu două zile anterioară creării biblicilor noștri strămoși, Adam și a consoarta sa, Eva.
Pentru că în acea zi, a patra în ordine cronologică din cele șase în care Dumnezeu a creat lumea, șapte cu cea de odihnă, El s-a gândit să facă primele corpuri de iluminat pe care le-a numit luminători și pe care, onorate prezumtiv cetitoriu, te las pe tălică să-i identifici, ajutându-te cu o informație: luminătorii respectivi au fost foarte fiabili, ei există și azi în bună stare de funcționare. Dar să facem un scurt excurs prin scurtul istoric de doar patru zile al primei cărți a lui Moise, Geneza (Facerea, pe românește).
O fi existat o zi anterioară primei zile a creaÈ›iei nu se precizează, dar presupun un raport de simultaneitate între Big Bang-ul iniÈ›ial È™i secunda zero a Universului,secundă despre care niÈ™te oameni de È™tiință spun că n-ar fi existat niciodată, timpul iniÈ›ial fiind de fapt 0+10-43secunde. Oricum, hărmălaia iscată de respectivul eveniment L-a trezit brusc din somn È™i buimăcit de eveniment, a zis ,,Să fie lumină!’’. Cel puÈ›in aÈ™a pretindem noi, bunii români. Evreii pretind că ar fi zis ,,יְהִי אוֹר’’ iar grecii ,,γενηθήτω φως’’. Mai cunoscută la români este rostirea acestei comenzi în latină ,,Fiat lux’’ datorită autoturismului de producÈ›ie italiană în mare vogă în România prin anii ‘970, de mulÈ›i râvnit pe atunci.
Rămâne un mister cui i-o fi ordonat Dumnezeu să facă lumină pentru că onorabilul Moise uită să ne spună cu cine bâjbâia Prea ÃŽnaltul prin zonă. Am încercat să reeditez la scară evident submicroscopică evenimentul dar degeaba m-am rățoit ba la lustre, ba la veioze, ba la întrerupătoare ,,Să fie lumină!’’. Le-am luat cu biniÈ™orul, ba cu ,,Fiat lux!, ba cu יְהִי אוֹר (vayo'), ba cu ,,γενηθήτω φως’’ (genēthētō phōs). N-a È›inut! Disperat, m-am răstit la ele cu ,, let there be light’’. Până la urmă, tot a trebuit să mă dau jos din pat ca să apăs pe comutator. Tot degeaba! Plouase È™i bubuise transformatorul din colÈ›ul străzii. De fapt acest microBig Bang mă trezise È™i pe mine.
Oricum, Dumnezeu a avut destulă lumină (și căldură) de la evenimentul cu care am presupus simultaneitatea. Așa că în această primă zi care se poate numi pe bună dreptate ,,ziua cea mai lungă’’ pentru că, zic unii, ar fi durat vreo nouă miliarde de ani, Dumnezeu nu a făcut alceva decât să despartă lumina de întuneric. Acum vreo patru miliarde și jumătate de ani a făcut Pământul. Aci profetul se exprimă oarecum eufemistic numind supa fierbinte din care s-a închegat Pământul ca brânza din lapte, ,,apă’’.
În ziua a doua, a separat apele de ape și a făcut o tărie, adică cerul. Brânza a început să se coaguleze, să prindă coajă (uscatul), ,,apa’’ să se retragă la interior și în exterior să iasă apă adevărată care vor forma mări și oceane. De această ultimă chestiune se va ocupa Dumnezeu în ziua a treia în apecial, când, într-un acces de hărnicie, după ce separă apa terrestră de uscat, crează și plantele. Luat cu mulțimea de treburi, Dumnezeu , deja puțin obosit, uitase ceva! Avea lumină, dar doar așa, in abstracto! In concreto, lumina asta abstractă trebuia produsă de ceva, de niște surse de care să fie legată și care să o emită în același timp, de niște corpuri… corpuri de iluminat, cărora le-a zis el luminători. Și dacă tot s-a apucat, a făcut un luminător mare, unul mic, iar din pilitura rămasă de la confecțonarea acestora, a făcut numeroși luminători mititei.
Aci cred că a cam zbârcit-o profetul în ceea ce privește succesiunea operațiilor. Aici încearcă să ne ajute cârcotașii de oameni de știință care ne spun că luminătorii ăia mai mari au cam aceeași vârstă cu Pământul, adică ar fi fost confecționați tot prin ziua a doua.
Cu acestea am cam încheiat primul episod din istoria corpurilor de iluminat, dar pentru ca acest text să nu pară un lucru neterminat, vă reamintesc succint realizările ultimelor trei zile. În ziua a cincea a făcut viețuitoarele din ape, de la microorganisme până la balene, din aer, de la musculițe la condori și în ziua a șasea, animalele terestre, de la microorganisme, viermuși și șoricei până la elefanți, dedându-se de-a lungul timpului la tot felul de experiențe genetice mai mult sau mai puțin reușite. Dar cea mai gravă eroare cauzată de oboseala acumulată în zilele creației sale a fost făcută în ziua a șasea când, având nevoie de un administrator pentru uriașa Sa grădină , l-a creat pe om și mai ales pe femeia care îl împinge pe bărbat să facă tot felul de boroboațe și pocinoage.
În ziua a șaptea, Dumnezeu, obosit de atâta muncă dar mulțumit de creația Sa deoarece încă nu știa ce-i poate pielea ultimei sale creaturi, s-a odihnit. A dormit profund pe patul său de nori pufoși, parcă presimțind ce-L așteaptă. Și chiar din din ziua a opta a început distracția. Doar știți prea bine ce a făcut Adam, instigat de coana Eva.
A, nu un nou corp de iluminat…