n-am să mai plec la capătul lumii pentru nimeni
de aici se poate citi în mine cina fără de taină, am aflat

fiecare frunză care cade cu un milimetru mai în stânga brațelor mele
îmi amintește ca orice milimetru e foarte important

dacă refuz să mă întind, vizuina îmi devine cocoașă,
și cine e de vină pentru o toamnă blândă pe care nu o primesc

accept acreala acestui strugure necopt, rupt cu buzele mele prezente
la un festin al visului, când realitatea îmi lasă coșulețul ei cu piersici pufoase și coapte

și am văzut cum iepurii din albi deveneau cu dungi,
se transformau până și urechile lor melodioase

în rochița rândunicii nu am găsit nici o rândunică...


am să ies un pic să-mi înmoi picioarele în rouă