agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2334 .



la camera de gardă (4)
personale [ ]
(o dimineață)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [literesicifre ]

2010-11-16  |     | 



Capul mi se desparte de trup, devine o moluscă ce se târâie în carcasa lui pe holuri, mânile își fac treaba și deasupra locului unde obișnuia tigva mea să șadă se așterne un înger. Zâmbesc și nu eu zâmbesc, ci îngerul, iar ea îmi răspunde din nou. Și o țin în palme ca un îndrăgostit iar ea bate din aripi. Are puls?
Da are! Ștergi tabla, ai fost un băiat silitor, ai muncit, se vede, dar în urma ta nu trebuie sa rămână nimic! Steril, doctore, nu te atașezi, nimic nu trebuie să rămână, lucrează profesionist! Nimic!
Nu ești bucuria nimănui, nici tristețea, anesteziat îți pipăi cămașa și nu îți găsești conturul, doar așa poți păși mai departe! Ca un adevărat profesionist. Alb, curat.
Sunt îngerul tău și te ridic de mâini, sforile se mișcă, dansez printre trunchiuri purtate pe ape și brusc văd totul sunt saltimbancul, Dumnezeu e în mine, Dumnezeu e în toate! Dar cum pot fi sigur ca nu este demonul meu ce trage de sfori în spate? Malul de nisip fără rădăcini se prăbușește în cele din urmă în apă, nu? În cine cred, mai cred, mai sunt? Mă pipăi și chiar dacă mâinile nu simt nimic știu! Știu că sunt acolo cumva indefinit. Sunt ceea ce duc mai departe, jumătate mort, jumătate viu. Și cred, în cele din urmă cred...
Valsezi și printre monitoare ce urlă și strigă asurzitor te privești gol. Ei au nevoie de ajutor! Ajută!
Și demonul sau îngerul sau ce-o fi pornește să umble, să meșterească din mâini. Îar împrejurul lor apar alți îngeri sau demoni sau ce-or fi. Și ei vor să ajute! Toți vor să fie în lanțul ăsta trofic de îngeri și demoni. Se sprijină unul pe celălalt, se urcă umeri pe umeri până ajung la Dumnezeu și-i zic vezi Doamne pe acesta am vrea să-l aduci înapoi sigur dragulmeutotulsepoateșitotuldevine
Unu

Aș vrea să te știu aici, aproape, să nu mai pleci! Dar nu sunt numai al tău, ești egoist A., știi bine că nu se poate! Din negare apare negarea, înțeleg, de asta am fost alungat din rai! Nu numai tu, tot viul, doar așa poate exista, doar așa există liber arbitru! Și moarte! Și! Dar după...? Așteaptă să-ți vină rândul!

...și mă desfac de cearșafuri ud, imaculat.
E dimineață!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!