cum poți să scrii un sărut?!

îți las mâna să-mi mângâie obrazul, degetul să-mi deseneze pe obraz lacrima prelinsă
m-ai privit un timp în cer
credeai că sunt Dumnezeu
și nu eram
eram doar eu

îmi ceri să-ți mai spun că te iubesc
și îmi ștergi alte și alte lacrimi fericit că plâng
îmi muști consoanele
uimit de sunetul lor

cum poți să scrii un sărut?!

între atâtea îmbrățișări
nu-mi mai amintesc unde am fost în tot acest timp nici unul din noi
nu mai știu decât brațele
care îmi cuprind sufletul

cum poți să scrii o îmbrățișare?!

mă zvârcolesc să scap
din această tandrețe
din această putere
din această teroare
îmi vine să fug
îmi vine să strig "ajutor!"
îți descleștez mâinile să scap din acest vis

îți spun să pleci
să-mi lași visul în pace
te îmbrâncesc și îți arunc de la etaj hainele, pantofii, fotografiile, periuța de dinți, ceaslovurile cu reviste de go
orele de chimie, de rezistența materialelor, de analiză matematică
și de dragoste
una câte una
amintire cu amintire, sparte, tăiate cu foarfeca, rupte în fâșii

jos pe asfaltul cald tu mă privești
perpetuu tânăr și infinit de frumos

ia ce vrei din mine
ia cât vrei din subconștientul meu
dar nu mai călca în visurile mele
niciodată
pleacă!!!
încui usile
ferestrele
ți-am dat înapoi tot
ți-am spus tot
acum pleacă!!!

deschid ochii
afară, pe trotuar, asfaltul e gol