agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1590 .



Primiți călușerii?
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Caesarea ]

2010-12-21  |     | 



În ajunul Crăciunului, în satul Sereca (județul Hunedoara) se “umblă cu pițărării”. Copiii mici se adună în grupuri și merg, odată cu revărsarea zorilor, pe la casele sătenilor, strigând “’Neața, Neața a lui Moș Ajun și a lui Moș Crăciun!” Mogâldețe încotoșmănate, cu căciuli căzute peste ochii încă somnoroși, cu obrajii rotofei și vârful nasului înghețat, cu mănuși groase, cojoace de oaie și nelipsita traistă din lână, bat din poartă în poartă, aducând cu ei bucuria sărbătorii Crăciunului. Gazdele, primenite de la primul cântat al cocoșului, întâmpină copiii cu covrigi, colaci, mere, biscuiți, napolitane, ciocolată.

“Pițărăul”este un colăcel, pe care stăpânii caselor îl oferă copiilor care vin cu uratul. Câtă bucurie a fost în sufletul meu, când, copil fiind, am participat, pentru prima dată, la acest eveniment! Mi s-a încredințat o traistă din lână, am învățat cu ușurință strigăturile și am străbătut străzile înzăpezite ale satului, aducând cu noi vestea sosirii Crăciunului. Porțile înghețate ale caselor se deschideau sub ploaia glasurilor cristaline. Gazdele ne primeau cu bucurie și căldură. Fiind un sat mic, aveam în permanență sentimentul că mă aflu în mijlocul unei mari familii. Îmi amintesc sentimentul de bucurie și mândrie cu care m-am întors din această unică experiență, în casa rudelor, unde urma să petrec două săptămâni de vacanță. Traista mi-era plină cu bunătăți, chipul îmi radia de lumina clipelor trăite.

În ajun, seara, sosesc în grupuri de colindători, flăcăii satului. Unul este întotdeauna îmbrăcat într-un cojoc ciobănesc, purtând o căciulă de oaie, mască pe față, barbă lungă și albă. Primiți de gazde, tinerii colindă, apoi sunt serviți cu prăjituri, colaci, cozonaci, băutură.

A doua zi, după întoarcerea de la biserică, unde sătenii participă la slujba de Crăciun, se așteaptă “Călușerii”. Obiceiul e străvechi, în zona Orăștiei. Feciorii satului, pe parcursul celor trei zile ale sărbătorii Crăciunului, merg din casă în casă, jucând și colindând. Au un port specific, cu zurgălăi la picioare. Albul cămășilor și al ițarilor semnifică puritatea, iar roșul brâului, al betelor încrucișate pe piept, al ciucurilor de la picioare, apără de deochi. Călușarii țin în mână o bâtă din lemn de alun și poartă o pană de păun la căciulă. În satul Sereca, se formase o ceată de 9 călușari, în frunte cu un “vătaf”, care stabilea regulile grupului. Fetele și băieții, îi însoțesc pe tot parcursul lor.

În casele oamenilor, colindele călușarilor sunt alese în funcție de membrii fiecărei familii; astfel, auzim colindul copilului, al preotului, al vânătorului, al fetei mari, al junelui, etc. Sunt colinde vechi, pe care eu nu le mai auzisem până atunci, strigăturile folosesc cuvinte arhaice. În trecut, oamenii, fiind superstițioși, credeau că jucatul copiilor de către călușari alungă bolile, iar intrarea în horă a fetelor tinere, grăbește căsătoria.

După ce călușarii colindă și joacă în curte, gazda îi cinstește cu bani, colac și o bucată de mușchi de porc numit “pecie”. Un fecior din ceata de călușari “vornicește” astfel:

“Ia uitați, măi dragi feciori, de unde vine darul și cinstea, de la Dumnezeu mult și bine.
Aici, gazda noastră, de cinste și de omenie, ca Dumnezeu la mulți ani să ne-o ție,
Ne cinstește și nu glumește, precum bine vedeți, cu 100 de lei, bani frumușei , bătuți la banca românescă,
Ca dumnealor la mulți ani să trăiască!
Și mai pe deasupra, și mai pe deasupra, ne cinstește cu un colac de grâu frumos, ca pielița lui Cristos.
Cinstească-l Dumnezeu în poarta raiului, să ajungă să boteze firicele mititele, să crească alăturea de ele.
Cucul să cânte, codrul să-nflorească și dumnealor la mulți ani să trăiască!”

Cât de încântată eram când, luată pe sus (împreună cu păpușa pe care o strângeam emoționată la piept), am fost jucată și aruncată în aer de trei ori, în strigăturile călușarilor!

Am revenit la Sereca după zece ani, eram în ultimul an de liceu. Verișoara mea mi-a propus să facem niște fotografii în portul popular al satului, specific zonei Orăștiei. Cămașa, confecționată din pânză de casă este încrețită la gât, iar pe mâneci curg “șiruri” de ornamente cusute cu fir negru. Poalele sunt albe, neornamentate, catrința, purtată la spate, e țesută din lână, pe fond negru, iar șorțul, încrețit în talie, se compune din două straturi. La talie, se încinge brâul, țesut în motive lineare. Costumele populare erau păstrate cu mare grijă, în lada de zestre a mătușii. Am avut bucuria să îmbrac costumul bunicii verișoarei mele, care mi se potrivea ca o mănușă. Gândul mă ducea cu zeci de ani în urmă, imaginându-mi o fată tânără, frumoasă, pulsând de viață, purtând portul strămoșesc, în zilele de duminecă, la jocul satului.

Ceata de călușari era acum compusă din alți feciori, dar obiceiul era încă păstrat cu sfințenie. Am recunoscut jocul, costumele tradiționale fuseseră transmise din generație în generație. În casa gazdei mele, colindul copilului a fost înlocuit cu cel al fetei mari “Ferican de ele”. M-am lăsat înconjurată de călușari și colindată, în strigăturile specifice Crăciunului.

Ferican de ele

Ferican de ele,
De-o fiică de-a mele,
Că pe ea mi-au cerut
Mulți din multe părții,
Trei de pă trei vaduri,
Ca de pă trei laturi.
De-a întâilea o cerut fiuț de cioban
De-a doilea o cerut fiuț de crâșmar
De-a treilea o cerut fiuț de-mpăratu.

Maică-sa grăiere:
Dragă fiica mele,
Ia te socotește
Și te chibzuiește
Din ăști de-a toți treii
După cari te-i duce?

Fiică-sa grăiere:
Dragă maica mele
Eu m-am socotitu
Și m-am chibzuitu
Că eu nu m-oi duce după păcuraru
Că m-oi ostenire
Oile mulgându,
Casu astângându.

Maică-sa grăiere:
Dragă fiica mele,
Din ăști de-amândoii
După care te-i duce?

Fiică-sa grăiere:
Dragă maica mele,
Eu m-am socotitu
Și m-am chibzuitu
Că eu nu m-oi duce după crâșmaru
Că m-oi ostenire
Butii -ncrășmărându,
Banii numărându.

Maică-sa grăiere:
Dragă fiica mele
Din ăștia de-a toți treii
După care te-i duce?

Fiică-sa grăiere:
Dragă maica mele
Eu m-am socotitu
Și m-am chibzuitu
Că eu că m-oi duce
După împăratu,
Că la împăratu-i
Grâu la ferecatu
Și la împărăteasă-i
Haină de mătase,
Haină de mătase șade după masă.

Și fii sănătoasă dragă fiica noastră!



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!