The story teller a venit printre noi. Inalt, cu ochii micuti pierduti in orbite, ascunzandu-si varsta sub barba tunsa scurt, pe jumatate albita de vremi si cu vocea calda ca o adiere de poveste. Hainele-i roase imi aminteau de povestitorii ratacitori din cartile clasice.
Parea timid. Frecandu-si mainile cu emotie si-a facut drum catre scena. Toti ochii il urmareau cu interes, sorbindu-i parca fiecare miscare si gest.
Si-a dres vocea cu un pahar de apa si-a imbratisat adunarea cu o privire atenta, de parca ar fi privit in sufletul fiecaruia.
-Buna seara! Numele meu e Simon Airey si dupa cum probabil stiti sunt aici sa va spun cateva povesti.
O voce obisnuita mi-am zis si probabil ca am avut dreptate. De fapt nu stiam la ce sa ma astept. Nu am mai vazut niciodata un story teller si nici macar nu stiam ca exista o astfel de 'specie', care spre deosebire de scriitori, nu-si scriu povestile sau povestirile ci doar si le imagineaza si le spun pe cale orala, de fiecare data diferit,in functie de starea sufleteasca a povestitorului.
Ce a urmat nu-mi amintesc daca a fosta adevarat sau un vis. Lumi de poveste din lumea intreaga sau perindat prin sala cu o naturalete uimitoare, printese neasemuit de frumoase dansau in rochii de bal imprejur, regii cu alaiuri de curtenii se perindau pri muzici de timbale.
Din Rusia cea mare pana-n Siam, de la Pasarea de foc, pana la Isus Christos, rastignitul pe cruce, toate au venit si-au plecat caun vis in ropote de aplauze, hohote de ras si lacrimi.
Nici n-am stiut cand s-au terminat cele doua ceasuri de visare, si parca m-am trezit dintr-o lume de poveste a copilariei la cruda realitate.