de consemnat
charon este trecător tăcut
sărută pe buze despică
din palmă linia vieții
o folosește drept sfoară pentru covrigi
mă ține de mijloc trecem
dintr-un apus într-altul
cu glasul strâns înfășurat în sârmă ghimpată

umbra
adunând cu grijă polenul
din fiecare rază
încetinește

se arată țărmul
în lacrimile mamei

îmbrățișarea unor trecători x mă lasă în prag
cu un buncăr de ceară în piept
și palma cocon

( de cioplit flacără. de înghițit în sec )

în ultimul timp mă gândesc la moarte
cu frică
de sugrumat lesa.
închid ochii.
dacă iau această pilulă mă prefac pe loc
într-un pervaz. de întemnițat în țurțuri
chemarea. o poală de porumbei are să ciugulească
saliva din acest sfârșit
de iarnă
din zborul lor buimac cresc pietre
de aruncat cu ele în dumnezeu