ziua crăpase într-un stei de apă
doi copii își căutau caii din poveste
răvășeam stelele
și visam biblioteci scrise în pietre

la mâna mea ajunsese o luntre
legănând un timp moale
(tu ai spus asta, nu-i așa?

da

vom rămâne prieteni
fără să ne mai atingem luminile

te asigur

am fost martorii
celei mai frumoase viziuni