încă mai vin inorogii să plângă pe unde a trecut dragostea ca un nomad solitar
încă li se oferă oamenilor
în brațele lor zgrunțuroase
al cerului prunc

încă se învață drumul întâlnirilor prin spuma cuantică
spre locul unde spiritele moșesc întâmplări
și-și vorbesc în șoaptă
să nu trezească suspiciuni

încă mai sunt câmpuri de văpăi
de care ne apropriem încet
ca de-o moștenire dubioasă

și încă înaintăm cu primul dar