Ieri

Printre acorduri de haos,
tapetată cu-n surâs, privirea
mă invită să-mi mângâi țipătul surd cu mâini ca de piatră
ce-mi lasă dâre de icnet.

Cad în acceptare,
se frânge ultima rază.
E beznă acolo, închid ochii e totuna.
Lucrurile din urmă se așează peste mine ca o plapumă.

Totul se face ieri,
eu mă pitesc să treacă.
Nu pot! mă zbat în liniște și-mi șoptesc:
Nu-s a mea!