de rîd
oftez
scrîșnesc vreo-njurătură
de șuier
urlu ori în tinichele bat
de ca toți dracii fac
sau tac din gură
ca mielul sub cuțit
la fel de lume sînt tratat
și-aș vrea în jur urechi să fie
și guri să îmi răspundă la salut
dar e vacarm
chiar mimii sînt de negăsit

e-un balamuc
mișcări browniene
și-ar trebui să nu-mi mai pese
să mînc
să beau
să fîsîi printre fese...
dar peste tot la pîndă stau hiene
și lupii sînt ciobani la stîni
și geme greu sub noi pămîntul
condus de-o gașcă de nebuni

lupul cel vechi
domesticit în steag
în mine simt că s-a trezit
de două mii de ani tot hăituit
s-a săturat și nu mai rabdă
otrava să-l omoare
furca să-l mai bată
e încordat și va sări
la gît