bucură-te niarne mi-ai spus
dumnezeu a nins azi noapte cu liniște
peste neliniștea noastră o fi vrând
să scufunde în pământ ce-au ros dinții
lacomi din esența lemnului ferindu-i
scoarța de furia vampirilor rămânându-i
suficient pentru o nouă iesle cred că
zăpada aceasta e ca uitarea așternută
pe veacuri ea răsună din când în când
ca un fluier strămoșesc menit să
trezească cu cântecul lui amintirea
jertfelor este balsamul ce unge o lume
rănită de păcatul ispitei știu însă că
putregaiul respiră continuu prin plămânii
neatinși de aurora albă purificatoare
de aceea mă bucur doar de măreția
înțelepciunii creatorului rămas neclintit
în generozitatea-i de a ne acoperi
aripile înnegrite de fumul iluziei

25 ianuarie 2012