Ieri culegeam din cărări
noaptea licurici-n zbor
prin carul mare rătăceam
să prind stelele de păr
ieri, anotimpurile-mi zâmbeau
fața lunii mi-arătau
pașnici norii mă purtau
crengile copacilor nu se rupeau
râul pașnic mă chema
pe umeri covori de flori avea
natura strălucea

dar azi
anotimpuri goale ucid
picături de otravă arunc
azi
anotimpurile mă plâng și ning
într-o lume fără început
fără sfârșit
azi sunt piatră, sunt nimic
într-o altă lume străină
cineva m-a pedepsit.