cu zorii sub braț arcuit
șoimănit de-o alică stelară
în pas ce se vrea liniștit
printre fluierături se strecoară
pare că-i vesel
un mic vagabond
rătăcit în mahalaua murdară
lumea se-ntreabă ce poartă la șold
legat în colț de năframă
ferit
în liniștea lui aparentă
întinde setca șă-și facă de prânz
prin ochiuri mari
se strecoară planete...

zâmbește
și mestecă vis