îți căptușeam urechea până-n zori
cu albe flori de iasomie
și mă credeai

eram un mincinos fidel
plăcerilor
mereu erai o alta

mi s-a umplut cadranul de voi toate
și ceasul tace-n amintiri
femeie

cineva în veșca sitei bate
urmele voastre cad și se fac iriși
pe deasupra lor fluturi albaștri

mă bate soarele-n ochi
și ochii-s închiși
zâmbesc pe sub mustăți afumate

să fugim în Orion
aproape de cântecul Lirei
iubito

că bat cu călcâiu-n pamânt
și Pământu sună a gol
ca zilele fără tine...