S-a ales praful și pulberea de vizionarea părții finale a „Campionatului european de fotbal”, asta de când și-a băgat coada Justiția noastră și a decis, murdar, în treburile curate ale „Dosarului trofeului calității construcțiilor”. Eu știu că justiția e oarbă, nu nesimțită! Și mai știu că, Justiția, nu este contaminată politic. Ce legătură au dosarele aflate pe rol cu politica? Niciuna! De exemplu, în cazul multi-mediatizat de mai bine de douăsprezece ore, dar și de mai bine de câțiva ani (de era cât pe ce să dea-n prescriere cazul, dosarul, calitatea, construcțiile, cât și trofeul!), aproape o mie de martori au demonstrat că la mijloc e vorba de construcții și de nimic altceva, adică nu de o construcție politică. Orice om de bună credință nu are cum să nu fie de acord cu acest adevăr absolut și alb la față, ca să nu spun că la mijloc s-a aflat și un proces de albire a persoanelor care au fost de acord ca produsul să fie testat pe pielea lor. Dacă nu ținem cont de lucrurile astea, păi ne-mpuțim de la cap la coadă și rămânem fără capul de unde să prindem lucrurile, adică fără gândire și soluțiile raționale elementare și obligatorii.

Ei da, în urma recentelor incidente, bunăoară e bine ca Patriarhia BOR-ului să pună pe masa Parlamentului măsura grațierii păcătoșilor sinucigași, asta câtă vreme actul domnului Năstase a fost unul produs cu premeditare de organizații oculte – până și ministrul de resort al internelor fiind avizat în privința exercitării unor astfel de practici, așa că a trimis cu premeditare o salvare la locul faptelor ce urmau să intre în desfășurare. Nu de alta, dar domnul Năstase „emisese” și expediase către „Jurnalul național”, pe net, un text copios din care citez această minusculă particulă: „.. Cu toate că, cel mai probabil, în acea perioadă, Internetul își va fi găsit o altă formă de existență, cred că bună parte din „moștenirea” pe care o las generațiilor următoare este reprezentată de gândurile pe care le public în acest moment pe blogul personal.”
Ei bine, asta trebuie să fie sursa intuițiilor Primului-ministru și ale domnului Șova care au fost, cum se spune: „pe picior”. Și bine ar fi ca polițistul ce a stopat actul sinucigaș al domnului Năstase să fie anchetat penal pentru modul în care și-a îndeplinit misiunea. Indubitabil e faptul că domnul Năstase avea drept de port-armă, așa că polițistul trebuie să fie acuzat de abuz în serviciu. Mai mult ca sigur că domnul Năstase voia, ca mijloc de siguranță, să golească pistolul de gloanțe, pentru ca acesta să nu cadă, plin fiind, pe mâna unor inconștienți câtă vreme domnia sa urma să-și execute pedeapsa fără a mai avea colecția sa personală de arme la-ndemână. E vizibil că polițistul a intervenit violent și imprevizibil, ignorând situațiile dramatice anticipabile. După cum se știe, și este de notorietate, până și Președintele a sunat ca să fie sigur că a ajuns la urgență cazul cu pricina și că este investigat și primește tratamentul cuvenit.

În continuarea ideilor, dar în altă ordine a acestora, chestiunile privind plagiatul e bine să treacă în planul al doilea al atenției, în măsura în care în cazurile de genul acesta prezumția de nevinovăție este maximizată, dat fiind că autorii au fost bine intenționați, pentru că au ținut morțiș să popularizeze niște cunoștințe care altminteri rămâneau ascunse atât cunoașterii publice, cât și oprobiului public, tocmai atunci când nu mai era cazul.
E bine, totuși, să nu trecem cu vederea faptul că din fericire, dar și din păcate, în România nu mai avem Prim-miniștri în ultimii ani, ci avem Multi-prim-miniștrii – asta nu înseamnă că nu există un birou pe ușa căruia nu scrie: CABINET PRIM-MINISTRU; în spatele căreia să nu existe cineva care să-și asume capitolul de reprezentare extremă, așa cum prevede Constituția. Președintelui îi rămâne, astfel, o arie ceva mai extinsă de intervenție „pe o sferă mai mare", după cum precizează Ministrul de externe Marga. Evident că aceste spuse vin să consolideze și să le susțină pe cele cum că: „Venirea lui Ponta schimbă datele jocului!”.
Acum, date fiind cele mai sus spuse, e bine că Președintele poate să-și exercite atribuțiunile specifice ale grațierii, asta ca să intre-n grațiile puterii. Rămâne de văzut cum o va scoate la capăt!