românia țara mea de mijloc nu a existat niciodată
au existat doar marginile politice foarte la dreapta sau foarte de-a stânga
pentru mine românia profundă înseamnă mircea vulcănescu și petre țuțea
temnița comunistă paginile rupte din cărțile de istorie
românia profundă mai poate însemna frumusețea
singura armă ce le mai rămăsese românilor după malta
lumea murind fără lumânări stând la coadă
pentru apartamente proletare neinvadate de fluxul conștiinței
mușcând dintr-o pâine neagră și ieșind pe ușa din spate
unicul drum spre viața veșnică
îmi amintesc discuția cu ioan emil andrieșanu
dedicând epigrame la securitate
românia n-a putut fi ungaria n-a putut fi ex-iugoslavia
să-ți explic mai bine stând adăpostiți în crama evreiască de pe călugăreni
fiecare om era pus să-i păzească pe alți doi al patrulea pe cei trei
aceasta era partea bună a vieții fiecare om viu era un om mort
sub privirile adiacente ale miliției evreiești
problema fiilor de chiaburi și de preoți e cu totul
și cu totul rezolvată de ion iliescu prim-secretar de iași
el a trimis-o pe mătușa mea la oxford
să studieze cu picioarele în apă rece istoria antropologica a devenirii
cui ce-i pasă de cei morți cui ce-i pasă de cei vii
puterea sovietului suprem stabilea devotamentul familial
ca și acum minciuna americană trădarea din dragoste și pib-ul
plimbări duminicale au mai fost și vor mai fi
pentru dezvățul răului un pian alb cîntă negru-lignit
înaintăm timid printre statui de ceață mai mult în retragere
aripi de foci ne sufocă fumul de tămâie coboară din cățuie
cu nuiaua adevărului stele oarbe ne biciuie
mai mult decât pe ovidiu dumnezeu în exil