studenți
în parcul din copou
eram captivii unei seri de vară
ai acceptat să ne-ntâlnim
eram timid
eram pierdut
mi se părea că nu ești pământeană

aveai pe tine-o rochie corai
subțire
aproape transparentă
și părul lung
buclat
bălai
lucea în raza violetă

perechi
perechi
pe bănci se sărutau
alți amețiți de flori de tei
mi se părea că-s la-nceput de lume
că ești minune-ntre femei
tăceam
tu m-ai luat de mână

mergeam ca-n transă pe alei
simțeam
pe undeva
o umflătură
îți amintești
în cameră ajunși
te-am sărutat pe gât
pe sâni
pe gură...

pe unde umblă astăzi pașii tăi