auzisem de ea știam că-i din Moldova și-atât.
o vedeam bălaie plinuță cu năsuc lătăreț și
râzând cu bujori în obraji. întâi a venit
Alexandru înalt cu trăsături împlinite cu
lumină pe chip ce mai bărbat de bărbat.
mai curios ca o babă sprâncene ridic îmi zice vine și ea.
mânerul se mișcă se dilată clipa în sfârșit
ușa se deschide și zang țăndări se face imaginea veche.
suplă în veșmânul de vară o hermelină ridicată-n două picioare cu ochi mari și curați curioasă se uită la mine.
i-am sărutat mâna sau am pupat-o pe frunte nici nu mai știu.
să știu cum te cheamă ia uite are și gropiță-n obraz
Snejana zice cu accentul pe ja.
și asta ce-nseamnă iar ea fulg de nea.
leneș cad ninsori pe păduri de mesteceni și-n șube vizitii
la sănii cerești lunecând pe întinderi baikale
imagini de fulgi mari căzând pe pleoape de copil
cu fața spre cer rotindu-se ca-n das de derviși
ghem de imagini cu capete multe de care să trag
mai întâi că nu știu și-i zic Esenin. ne cunoaștem de când lumea vorbim și vorbim în planul secund fătuca nu-i numai
frumoasă dar are-n ceva un lipici auzi fulg de nea
mă uit la el cocoșel fălos nevoie mare și-n gând îl
întreb oare-ți dai seama cu ce ninsoare te-a blagoslovit Dumnezeu. și vorbim au deja un limbaj al lor incifrat din gesturi priviri ce bine le stă
aura. mi-s dragi îi privesc
el cu fulgul lui de nea contopiți nici nu știu
poate că eu îi văd un nor străveziu plutind în înaltul iubirii. mă văd la anii lor mă văd și acum bătrân
și-aș vrea să le spun să rămână acolo sus
cât mai mult fără să bănuiască trista ninsoare.
și vorbim și vorbim...