cu nouă ani mai mare decât mine sora mea
la institut de sport vacanță vară ca și
în primăvară așteptam prilejul să îi șterpelesc
o carte atunci luasem una puericultura cu desene
explicite uimit descoperind cum am venit
pe lume aveam imaginație bogată citeam și-n căpușorul de copil vedeam imagini ca-ntr-un film
pe o saltea de paie sub cireș făcea șpagatul
cumpăna și podul cu două funii o coadă de hârleț
își înjghebase un trapez colega ei doar o privea
știam ce va urma așa că binișor eu am luat-o
la picior și din valiză i-am luat o carte subțire
cât s-o pot citi în timp util luasem de la ea bătaie
pitit în vie sub salcâm citeam vrăjit o poezie
ce începea ca o poveste "Era odată ca-n povești/
Era ca niciodată"... era atât de lungă și-mi plăcea
că nu puteam să mă despart de ea și până-n seară
voiam s-o știu pe dinafară la vremea aceea cei la
școli făceau activitate culturală așa c-a doua zi
era-ntr-o luni cu ele-am mers la arie ajunși văd
ca acum tractorul duduid scuipând în aer fum
cum învârtea cureaua lată și zguduind batoza toată
care cu snopi stăteau la rând era o forfotă
amețitoare din car cu furca snopul aruncat la
cel de sus îndată prins tăiat cu secera de legătoare
prin coș era zvârlit în zbanțuri femei bărbați
în spate-n praf cu sacii la uluce
e pauză e miez de vară cald pe câmpul larg
parcă vorbesc în șoaptă sătenii așezați lângă ștergare
mănâncă elevii mari dansează cântă
îi spun Doinei că aș vrea să spun și eu
o poezie zice da cînd ei au terminat m-a prezentat
ținându-mă de mână hai zii și a plecat am început
nu mai vedeam nimic în jur ci doar imagini
din povestea mea un nor departe spre apus întunecat
gemea din când în când în bubuitul surd
"un cer de stele dedesupt/ deasupra cer de stele/
părea un fulger ne-ntrerupt/rătocitor prin ele"
s-a nimerit să fulgere atunci în nor gata am
auzit să-i dăm bătaie și toți s-au dus la treaba lor
satul aproape am plecat acasă am
ajuns plângând prin ploaie

și azi de Eminescu-mi este dor...