agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4192 .



singurătate după codul de etică
personale [ ]
iar ieri eram doar un copil de la sat

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teea_2006 ]

2014-01-20  |     | 



în fiecare dimineață
îmi iau un cafelatte
și aștept autobuzul
o fi asta menirea mea
de a aștepta vreau să zic
așa cum ceilalți au menirea
de a trece

suntem vreo doi-trei mai vechi
care știm exact ce avem de făcut
de vreo doi ani încoace
eu, bătrânul acela
care deschide și închide
ușa după mine
la ora șapte ș-un sfert fix
și nu cumpără niciodată nimic
pe care îl urăsc de altfel pentru resemnarea
aceea amenințătoare care mă face
să îmi fie frică să-l întreb ceva
să îi dau toți banii pe care îi am în poșetă
și apoi să nu mă mai gândesc niciodată la el
+ o femeie în halat alb
care trece zilnic prin stație
cu o pungă roșie de plastic
și mă face să îmi fie rușine
și mă face să îmi fie foame
mă gândesc la mama
împărțind o napolitană
în trei bucăți egale
ba nu, nu mă gândesc la nimic
niciodată

lucrurile au mersul lor
bine stabilit în universul corporatist
unde nu e nevoie să împarți nimic cu nimeni
pentru că e prea mult din orice
unde nimeni dar nimeni
nu iese în față să arunce cu piatra
și nu e nici durere nici întristare nici suspin
+ un zâmbet din acela (cu care te alegi
după un veac de literatură motivațională)

noi, da, noi suntem cei ce împing înainte
această țară
ne dăm sufletul wireless
în timp ce ne sufocăm prinși în fire
cu ochii îndesați în orbite
tastând în neștire
pe laptopul de firmă

apoi la 5 jumate fix
avem voie să ne dezbrăcăm
de pielea de reptilă
să punem totul pe silent
și să murim.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!