Încep prin a vă felicita sincer pentru faptul că reușiți la fiecare 4 ani să fiți aleși.
Ideea că prezența la urnă poate depăși 0.1 la sută, coroborată cu faptul că există oameni capabili să vă voteze, chiar și dacă o fac doar pentru pungile și gălețile pe care le oferiți (în buna tradiție a democrației românești) mă uimește aproape la fel de mult cum m-ar uimi să văd un moșneag bătrân, sârac și un pic tont curtat de domnișoarele show bizului românesc.
Presupun (după cum aș presupune și în cazul susmenționat) că nu ar putea fi vorba decât de o dotare ieșită din comun, care în fapt place poporului mai mult decât îl doare la penetrare.
Așa că dacă lui îi place și nu iese cu făcălețul în mână, să vă strângă de gât, strigând „viol” (după cum o vreme m-aș fi așteptat), nu pot decât să vă felicit. Democrația poate fi o iapă nărăvașă pentru politicienii altor țări, dar pare o mielușică blândă pentru niște zoofili ca voi, politicienii noștri.
Dar dincolo de aceste felicitări, indiscutabil sincere, în această perioadă aș simți un vag imbold de a vă atrage atenția, cu timiditate, asupra unor fapte ce par că trec pe lângă domniile voastre mai neobservate decât coafura nouă la o babă.
În primul rând aș vrea să vă aduc aminte că în perioada 1 decembrie – 1 martie prin țara asta există posibilitatea unui fenomen interesant, strict legat de incapacitatea apei, sub o anumită temperatură, de a fi la fel de fluidă ca whiskiul pe care îl beți în cinstea și din banii noștri, fenomen numit ninsoare. Admit că ninsoarea, când vine prima oară, apare relativ neașteptat după o zi premergătoare fără ninsoare și că, în acest context, este normal să fiți întrucâtva luați prin surprindere de această schimbare.
Acuma nu v-aș deranja cu acest aspect, știind cât de ocupați sunteți să conduceți țara și să îi faceți lucrurile astea frumoase care îi plac atât de mult, dar simt că nu este de prisos să vă fac precizarea că, în ciuda frumuseții dansului fulgilor de zăpadă în aer, în fapt aceștia nu au tendința de a sta acolo veșnic, ca un fel de ceață macroscopică haioasă, ci se aștern într-un mod uniform, fără a respecta și evita în vreun fel drumurile și șoselele.
Recunosc că dacă mergi cu șofer și girofar și îți dau alții zăpada din fața casei, această realitate ar putea să scape, dar credeți-mă că asta se întâmplă și ăsta este motivul pentru care, în măsura în care pot fi văzuți prin geamurile fumurii, puteți constata că oamenii ceilalți merg încet, ocolit și par relativ nervoși.
O parte din această nervozitate excesivă și ușor psihopatică se datorează unei anumite manii relativ primare a unei părți a populației (desigur nesemnificativă ca număr) de a crede că zăpada poate fi îndepărtată și de a lega asta nu atât de mult de voința divină (cum ar trebui de fapt) cât de existența sau nu de utilaje, pluguri și alte prostii pe care, în primitivismul lor necontrolat, s-ar aștepta ca voi să vă îngijiți să existe și să funcționeze.
Vă spun toate acestea, dragi politicieni pentru că vă simpatizez și îmi place relația asta de dragoste între voi și acest popor regulat.
Nu aș vrea însă ca, la fel ca și ninsoarea, să vă ia prin surprindere dacă o parte, reprobabilă desigur, a acestui popor o să vină cu ciomegele sumețite sa vă reguleze și ea la rândul lor.