Jurământul lui Hipocrate este o treabă bună.
În varianta lui clasică, sub înaltul patronaj al lui Apollo și Esculap, medicii tineri, înainte de repartiție, se legau să pupe în cur pe cei care i-au învățat meserie și să-i învețe medicină, la rândul lor, în acest context, pe alții. Alte paragrafe povățuiau să nu se facă rău pacienților, oricât de enervanți ar fi, nici măcar cu otravă, și să nu se spună în Agora/ să nu se pună pe facebook informații sau statui cu pacienții. În plus contactele intime cu pacientele (nu însă cu fiicele, nepoatele sau caprele acestora) erau interzise. Alte interdicții priveau avortul și extirparea pietrelor din bășică, probabil ca reciprocitate pentru că în jurămintele lor urologii și ginecologii antici se legau să nu facă, până la sfârșitul timpului, vreo foaie de observație.
Întrucât încrederea societății în garanția pe care o conferă implicarea lui Apollo și Esculap a pălit cu timpul, jurământul a suferit în timp modificări, fiind în vigoare astăzi o variantă aprobată în 1948 conform căreia medicii se jură că:
- își vor consacra viața umanității, ceea ce presupun că se traduce prin faptul că o să îți iei ore la policlinică și gărzi cât de multe
- vor păstra profesorilor respectul si recunoștința care le sunt datorate, fără vreun exces
- sănătatea pacienților devine o obligație sacră, ceea ce marginalizează poate un pic pe chirurgii plasticieni, dar altfel este un mesaj generos
- vor păstra secretele pacienților chiar și după decesul acestora (ceea ce mie, care sunt uituc de fel, îmi vine cu deosebire ușor)
- vor menține onoarea profesiunii, care trebuie exercitată cu demintate, deci, din păcate, s-a terminat cu tenișii, fustele mini și tricourile mulate
- colegii vor fi ca frații dar, atenție, colegele nu trebuiesc privite, după atâta școală, ca niște surori
- nu este permisă interpunerea unor considerații de rasă, religie sau apartenență politică în ceea ce privește exercitarea profesiei, deși nici nu se cere explicit să sterilizezi instrumentarul dacă operezi vreun politician
- vor păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile acesteia, ceea ce, pentru mine înseamnă de la spermatozoid.
Recitind, după cum se vede într-un mod nuanțat, jurământul nu am reușit să găsesc paragraful în care spune explicit că dacă vreo fraieră s-a săturat de nasul ei și vrea să accepte un pachet promoțional de rinoplastie+silicoane la juma de preț, medicul nu ar avea voie să o facă, câtă vreme secretul se păstrează?
Lăsând gluma la o parte de ce publicul crede că există o datorie morală a medicului să se mulțumească întotdeauna cu salariul pe care politicianul, el însuși un om capabil de multe jurăminte, a hotărât să-l stabilească veterinarilor care se ocupă de turmele de electori?
Nu sunt de acord ca actul medical să fie în vreun fel condiționat financiar, fie numai și pentru faptul că s-ar putea, cândva, ca eu însumi sau ai mei să avem nevoie de tratamente pentru care să nu am banii necesari.
Dar, pentru că sănătatea costă, actul medical este și va fi mereu condiționat financiar, în principiu de sărăcia programată de politicieni în policlinici, spitale, farmacii și conturile medicilor.