Vreau să clarific încă de la început că nu am avut, nu am și nu voi avea niciodată nimic împotriva zilelor de sărbătoare. Ideea că „munca l-a făcut pe om” mi se pare ofensivă, propagandistică și cu atât mai ineptă cu cât progresul umanității a fost în opinia mea generat mai degrabă de lene și de încercările repetate ale omului de a evita, prin invenții, munca.
Ca atare nu am nimic, absolut nimic împotriva declarării zilei de Rusalii ca zi nelucrătoare. După părerea mea un parlament responsabil ar fi trebuit să găsească până acum și alte zile de sărbătorit prin nemuncă, de la sfinții și apostolii scriși cu roșu în calendarul rosonero ortodox, la vechile tradiții romane ale saturnaliilor, lupercaliilor sau matronaliilor și mai știu eu ce sărbători ne-ar zice dacologii că se impun, în contrapartidă.
Constatând că rusaliile vor prilejui chiar și mie, un ateu, să dorm mai mult dimineața, am dorit să înțeleg ce este atât de special și festiv în legătură cu această zi.
Întrucât, datorită firii mele și a modului în care le vorbesc popilor nu am un duhovnic personal am încercat pe wilkipedia.
Rezultă din lectură că ceea ce se sărbătorește în această perioadă este o veche sărbătoare evreiască, a primelor fructe, dar și o sărbătoare romană a morților în care se împodobeau mormintele acestora cu trandafiri (rosaria), la care creștinismul a adăugat conotația că în exact această zi sfântul duh a pogorât asupra apostolilor (adică i-a bubuit sub forma unei limbi de foc - cum altfel - transformându-i din evrei analfabeți și dezorientați în coșcogea episcopi poligloți și motivați de har). Vorbim de o iluminare majoră aici, asemănătoare cu cele ale lui Iordănescu de a-l titulariza pe Ilie Dumitrescu în 1994 sau cu cea a lui Halep de a-și micșora sânii ca să poată să alerge după minge.
Recunosc că noroc pe capul unei simple zile ca această triplă coincidență mai rar. Trandafirii, primele căpșuni și posibilitatea învățării fără efort, repetiții și extemporale merită efortul meu de a nu mă duce la servici, cu prisosință.
Singura mea anxietate ar putea proveni însă dintr-o anume caracteristică laică a nevestei mele, capabile a mă trimite, în așa zi sfântă, să duc gunoiul.