stă Uriașul în poveste
și crește Pui de Adevăr
cu vărul meu
Aurel
ajutat de Doina și Anna
care-a rămas în memoria mea
cu porecla
Annaspargecana

și-au udat ei
ziua de azi
cu ploile de vară
venite ca întotdeauna
de la Histria
de la Dunăre
și de pe Mare
să nu lase în urma lor
nici un semn de întrebare
și nici lupte cu îndemnul
care pe care


- Să-ți povestesc ce-am pățit cu familia lui Mic Dacănu, unde-l am pe Ghiorghiță.

- Nu-mi povesti nimic, mi-a spus Îngerul. Știu tot.

omul acesta
este un omuleț
pe care tu-l crezi
un ghinionist
realitatea este alta
este un om prost
și-n prostia lui
are reacții paradoxale

fiind slab de caracter
formele sale de manifestare
sunt rudimentare
iar cele bune
sunt atât de sărace
și lipsite de rădăcini
ca un pom de Crăciun
care
oricâtă cinste i-ai oferi
el tot se usucă

îmi aduc aminte
că dăruisem
un brăduț de Crăciun
să-i caute un loc în grădină
și să-l planteze
cu toată familia
să le fie
ani multi de aici încolo
cu bucurie
când am mers să văd brăduțul
am întrebat
unde și cum a fost sădit
și mi-au arătat unde-i brăduțul
și-am mers
și l-am scos din pământ
cu o singură mână


și când am întrebat
cum au plantat brăduțul
mi-au mărturisit
că au pus un argat
să-l planteze
și argatul acela
era un debil
și-a făcut
cât a putut el mai bine

era primul semn
de cât au prețuit ei
brăduțul
darul primit de Crăciun

am luat un hârleț
și l-am plantat eu
am bătut bine pământul în jurul lui
am încercat să-l scot
și n-am putut

și-a prins brăduțul rădăcini
și-a venit vara
și-au făcut ghiolbanii
un grătar
și-au pârjolit brăduțul
și iarăși s-au întristat

am pus în balanță
chestia cu Brăduțul de Crăciun
ca atitudine
cu întâmplarea de azi
de la familia lui Mic Dacănu
care dovedește că
oricâtă educație îi dai
prostia nu sporește-n carate


duminica trecută
era vorba
de datornicul nemilostiv
care-i o lecție
despre iertare

zic asta
ca să nu rămâi supărat pe el
ci să-l ierți
pentru că el
atât a putut


avea mama vorbele ei:

„omul acesta-i așa de curat
să-i bei apă din gură”
„dă-i înainte
că-i dai bine”
„omul sărac pute a drac”

și eu
care credeam că Dacănu
pute de la măgarul lui


ca un semn de continuare
cum stăteam sub nuc
să povestesc măgăriile familiei Mic
se apropie un om de mine
și-mi zice:

- Nu vă supărați. Nu aveți ceva să-mi dați de lucru?

- Lăsați-mă că acum vin de la o familie care-mi cerea de lucru. Și le-am dat să-și lucreze grădina, ca și când ar lucra-o pentru mine. Și azi mă întreabă, ce câștig eu de la povestea aceasta. La ce fundație lucrez? De ce fac atâtea fotografii? Cât îmi dă fundația pentru ele?

- Vai de mine?! se vaită străinul. Ce oameni!

- Cum te cheamă și de unde vii?

- Lazăr mă cheamă și vin din Târgu Neamț.

- Bine, zic eu, așteaptă-mă aici că am ceva de lucru.





Constanța, 26 august, 2014
(Jurnalul unui fotograf)