Medicul legist inițiază autopsia cu o incizie perfectă în formă de T. Începe de la umărul stâng către cel drept, apoi pe sub clavicule până mai jos de stern, coborând perpendicular și evitând buricul, până ce atinge zona genitală. Odată efectuată incizia, trece la examinarea trupului fără suflet. Constată că o cantitate neobișnuită de apă se găsește în măruntaiele omului. Apă de ploaie. În rinichi descoperă pietre de grindină de o mărime respectabilă. Organele interne, fără excepție, au fost deplasate de o forță necunoscută care e posibil să fi fost un uragan. În plămâni încă mai bate un crivăț descrescător. Concluzia definitivă o dă examinarea inimii, ruptă în două, a cărui simetrie perfectă sfidează logica științifică. Analizând traiectoria rupturii, medicul determină faptul că a fost cauzată de un fulger. Terminată analiza, dosarul ei e arhivat urmând procedura obișnuită. Acum, după o sută de ani, acest dosar e de mare valoare pentru cercetători și vine să clarifice unele chestiuni până nu de mult controversate. Cum ar fi, de exemplu, în ce moment al evoluției bărbatului a început sinuciderea involuntară prin intermediul fenomenelor meteo. Sau de ce uraganele cele mai devastatoare au întotdeauna nume de femei, de ce ne apucă melancolia când plouă și ne e dor de foste iubite, de ce devenim religioși când tună și fulgeră și de ce stihiile sufletului merg întotdeauna mână în mână cu cele ale naturii.