la vârsta argintului viu când se spărgea
prea ușor în minuscule sfere corozive
pe podeaua iubirii în laborator vezi
doamne întâmplător a dat peste ea avea
halat alb bordurat cu tighel în zig zag
roșu terenul era mai demult tatonat ea
pregătea material pentru săruri trăncăneau
de una de alta râdeau el o privea din profil
avea trăsături de copil să-ți spun un secret
ea și-a expus în șagă urechea ca din greșeală
cu buzele o atinse pe gât sub lobul urechii
mirosea a flori strivite de trandafir
ești nebun ce-ți veni dar zâmbi
se zice că unui foton îi trebuie zece mii
de ani să se nască din pântecu soarelui
să poată în zbor să ajungă licăr de dor
în ochii femeii să-ți văd ochii al tău s-a născut...

bază și-acid s-au unit într-o debordantă efervescență
în chimia iubirii cu drumul ei știut și mereu neștiut

întorși din vacanța de vară el află
din "bune intenții" că ea fusese vulpe
la munte și ea că el erete la mare...
nu mai plânge i-a spus detașat n-are rost
gustă-ți lacrima ce zici rămânem amici
iubirea de-a fost e o sare...