Cei șase continuau să își manevreze cu abilitate târnăcoapele prin ceea ce se dovedi a fi un zăcământ la fel de sărac ca și cele din lunile trecute. Pare că aurul de care le vorbise tatăl lor secase de mult din mina lor, trebuind să se mulțumească doar cu bucățile mai mari sau mai mici de zirconiu piticesc pe care îl descopereau și să spere că Zmeul, Ibrahimovic, va continua să accepte să le dea bani pe ele
- Uite, altă bucată, chiar mare, constată Înțeleptul scrutând la bucata strălucitoare de mărimea unui pomelo proaspăt desprins din copac. Presupun că vom primi 3 galbeni pentru ăsta
- Mă îndoiesc, spuse Guturai, știi că atunci când îi ducem atât de multe devine cărpănos
- Presupun că am avut noroc, să îl fi întâlnit pe Ibrahimovic, acest zmeu de treabă și cu inimă de aur, capabil să ne dea totuși ceva pe mizeriile astea strălucitoare medită Somnorosul
- Mai ales că el pierde constant de fiecare dată, după cum ne-a asigurat, completă Rușinosul
- Rușine să le fie celor care ponegresc nobilul neam evreiesc.
- Nu știu ce să zic despre asta, zise și Morocănosul, că nu pare totuși o persoană ce pierde constant bani
- Și eu m-aș mira totuși să sărăcească, constată și Bucurosul; nu mai degrabă decât ieri l-am văzut pe un roib ultimul răcnet, cu copite cromate, servohamuri și pinteni fermecați automați.
- Lasă băi că merită; dacă nu găsea spiriduși să le cumpere pentru praștii și sirenele grase să le folosească la scufundare făceam foamea.
- Omul face minuni și, părerea mea este că ne dă destul, din moment ce după ce plătim impozitele, facturile, cablul și asigurările ne rămâne și de cartofi. De fapt, peroră mai departe Înțeleptul, cred că într-un fel l-am păcălit atunci când am negociat cu el
- Păi nu degeaba ești tu înțeleptul, remarcă admirativ Rușinosul
Zgomotul târnăcoapelor izbite de diamante mai continuă o vreme în liniște.
- Auziți fraților, unde este totuși Mutulică ? se auzi vocea Morocănosului. Că am nevoie de unul mai mic să intre după rahatul ăla de zirconiu piticesc din gaura aia, continuă el arătând spre un diamant de mărimea și forma unei conopide bulgărești.
- He, he, he, chicoti Rușinosul
- A zis că rămâne cu Albă ca Zăpada azi, că e rândul lui, aminti și Guturai
O clipă piticii se opriră din lucru, fermecați
- Ce femeie, fraților, ce femeie
- Da, și mie îmi place mult mai mult decât Cenușăreasa, Rapunzel sau Scufița; de fapt nici nu se compară cu alea și bine am făcut că am adus-o acasă în locul lor
- Și eu mă săturasem de celelalte, să știți
- Ce păr, ce ochi, ce căutătură languroasă și ce năsuc cârnuleț are femeia asta, e belea !
- Lasă naibii ochii, eu așa țâțe nu am văzut nici în lungile nopți când adorm cu gândul la sâni și visez prințese topless călărind bidivii cu predilecție la țopăială
- Mie îmi plac picioarele ei; mai lungi decât Somnorilă când se întinde să deschidă ușa și mult mai drepte decât el
- Mie îmi place foarte mult ce a făcut cu părul; nu mai văzusem epilare braziliană până la ea
- Dar curul, fraților, curul! Că așa ceva numai Cel de Sus, într-o zi inspirată a fost capabil să cioplească și să mai și stea să șlefuiască după aia, fie numele lui binecuvântat
- Este cu siguranță mândria Playboyului
- Și trebuie să recunoașteți că nu am făcut rabat la calitate, observă Înțeleptul. Hârtie lucioasă, culori profesionale, 1 metru de afiș. Nu pagini de calendar ca celelalte sau decupaje din reviste. Și tot săracul Ibrahimovic ne-a găsit-o, atunci când l-am rugat să ne rezolve și pe noi cu o femeie adevărată.
- Și nu ne-a luat pe el decât bucata aia de zirconiu cât varza.
- Un om deosebit.

Discuția prietenească fu întreruptă de intrarea precipitată a lui Mutulică.
Pentru un om ce petrecuse timp de calitate și momente de intimitate cu prințesa XXX a regiunii omul părea extrem de agitat ba chiar, judecând după culoarea vineție a feței, jocul venelor de la gât asemănătoare cu trepidația corzilor chitării unui metalist în timpul unui bis și cu ochii mai ieșiți decât ai unui melc excitat căutând partenera, părea de-a dreptul mânios.
Muțeniei sale obișnuite i se adăuga cu siguranță în acel moment și senzația de nod în gât pe care chipul schimonosit o mărturisea și mâinile i se strângeau și relaxau într-un gest de strangulare repetată a gâtului unei persoane imaginare.
- Ce ai pățit omule ? rupse tăcerea Morocănosul. Că nu te-am mai văzut așa de nervos de când te-am pasat în cue bidul ăla, din mintea ta, de anul trecut
- Să nu îmi spui că a chicotit prințesa, așa bidimensională cum este ea, când ai scos roșcovuța, observă, un pic neinspirat, Guturai
- Fraților, ne jefuiește !
- Cine ne jefuiește și mai ales de ce anume? întrebă Înțeleptul. Că toată bogăția noastă încape într-o pungă de la Mega Image
- Ibrahimovic... Jidanul ăla împuțit !
- Ești nebun. Omul ăla este un minunat. Ne cumpără tot sterilul ăsta, ne-a creditat când am vrut noi și a fost de acord până și să accepte să ipotecăm mina asta fără valoare. Toate astea cu dobândă și comisioane preferențiale, de numai 30%, pe toți cei 30 de ani ai creditului. Ne-a ajutat și la leasingul pentru târnăcoape și la pensiile private (chiar dacă în ultimii 10 ani au mers un pic în pierdere). În general și-a asumat o groază de riscuri pentru noi, deși pierde după fiecare afacere pe care ne-o propune.
- Fraților, toate astea sunt baliverne. Să vedeți ce am pățit. Am făcut dragoste nebună cu Albă ca Zăpada și a fost atât de bine că îmi tremurau picioarele așa că în drum spre mină am tras la hanul „Ibrahimovici Royal” să îmi revin cu un pahar de rachiu din ăla de-al lui, la promoție. Sorbeam liniștit din băutură într-un separeu când l- am auzit pe ovrei vorbind cu un prieten:
„Cum mai merge, Mosen, afacerea ta cu diamante” l-a întrebat acesta
„Din ce în ce mai bine, Isac. Inițial am vrut să cumpăr mina de la netoții ăia, dar pe urmă mi-am dat seama că dacă fac asta trebuie să angajez oameni. Zilele astea sunt numai gnomi fără căpătâi și cinste și orci puse pe căpătială pe piața muncii. În plus ar mai trebui să angajez body guarzi de nădejde, zmei belaruși sau zgripțuroi ucrainieni să îi păzească, să investesc în utilaje, să plătesc taxe și în general să pierd 2% din profit. Așa că am hotărât să continui să cumpăr diamantele de la zevzecii ăia”
- Diamante? Ce sunt alea diamante, interogă uimit Rușinosul.
- Taci și ascultă, îl repezi Mutulică. Discuția a continuat :
„Dar nu te costă mai mult așa pietrele alea? Că din ce am văzut la gâtul lui Mulan la prezentarea de ieri sunt cele mai mari și mai frumoase de pe pământ”
„Știi cât mă costă, Isac?”
„Habar n-am, dar una ca aia de aseară face cel puțin 100000 de galbeni, dacă nu mai mult”
„Am dat pe ea un sfert de galben că le-am cumpărat fraierilor ălora de la sex shop un afiș de acum 10 ani cu Albă ca Zăpada. În mod obișnuit dau totuși 2-3 galbeni pe câte unul de mărimea aia”
„Păi ăia sunt nebuni?”
„Păi le-am zis acum câțiva ani, când am început să lucrez cu ei că pietrele alea sunt de fapt zirconiu. Ãla cu urechile pleșuve și moaca mereu nedumerită ca a unei văcuțe la un ornament nou, Înțeleptul cum, probabil ironic, îi zic ăilalți, a cârâit ceva că el credea că zirconiul parcă sclipește mai puțin așa că i-am replicat că este de fapt zirconiu piticesc, bun doar pentru spiriduși, dacă nu se zgârcesc la preț”
„Și te-au crezut?”
„Dacă îmi pun în cap să îi conving, ăia ar crede și că paiele de pe casa lor sunt panouri solare. Gânditul la ei este mai greu decât este demarcarea pentru Tănase și au o capacitate de brainstorming pe care am mai văzut-o doar în unele sate din Teleorman în preziua alegerilor. Visul oricărui comerciant din neamul ales”
„ Ce să zic Mosen, șalom și ține-o tot așa”
O liniște adâncă se făcu în mină.
- O sută de mii de galbeni ? rupse tăcerea Guturai
- O piatră din asta face cât dobânda pe un an adică? făcu calculul Morocănosul
- Adică își bate joc de noi de zece ani? Trase concluzia și Rușinosul
- Cum adică afișul de acum 10 ani ? scânci Mutulică
- Eu clăpăug? urlă și Înțeleptul.
Nici măcar Bucurosul nu părea să se ridice la înălțimea numelui său
- Hai să îi luăm gâtul, să îi tăiem coaiele și să facem tamburină din pielea lui....


Mineriada se terminase. Angajații, mai ales cei cu ochelari, cei cu barbă și cei cu aspect de studenți zăceau cu capetele sparte și, în hanul întors cu fundul în sus, cei șapte pitici beau și se minunau de obiectele evreului.
- Uite, o tiparniță de bani, constată Bucurosul, cu ochii la fax
- Și droguri, remarcă și Guturai arătându-le celorlalți punguța cu pliculețe de Lipton găsită în sertarul finanțistului
- Ce cloacă nenorocită. Iată că iarăși noi, minerii, trebuie să ieșim din șut să facem ordine prin oraș, răcni cu voce de stentor și Morocănosul
- Unde este criminalul? se răsti înțeleptul la unul din angajații care, în ciuda aspectului enervant conferit de fruntea lată, ochelarii cu ramă subțire și barba acum răvășită, încă mișca
- Domnul Ibrahimovici a plecat azi de dimineață după ce a aflat că drezina dumneavoastră a plecat din Vale. V-a lăsat însă un bilet, a avut presimțirea că ați dori să vorbiți cu el
O foaie de hărtie bătută la mașină își făcu apariția.
Cei șapte se scărpinară în cap. Privirile lor îl căutau pe Înțelept până ce acesta, nemaisuportând explodă:
- E scris prea mic și oricum eu nu citesc decât dacă sunt și poze. Băi aragaz, ia țopăie încoace și vezi ce scrie, pînă nu îți facem părul invers cu târnăcopul
Studentul deschise foaia și lectură :
„Dragii mei colaboratori,
Pare că în ultima vreme ați devenit extrem de afectivi, unii ar zice de-a dreptul egoiști și puși pe căpătuială. În ciuda eforturilor mele de a face rentabilă regia asta a voastră vă văd nemulțumiți și revendicativi de parcă munca de miner ar fi pentru bani și nu pentru vocație.
Este trist și mi-ați rupt inima... Alte valori ar trebui să vă anime.
Am vândut ipoteca pe mina voastră unui consorțiu de balauri, zmei și căpcăuni din Uniune. La ora când citiți aceste rânduri probabil că instalează noile porți la intrare.
Eu personal am plecat spre alte zări. Am auzit despre un tărâm fermecat, deși destul de înapoiat, unde s-ar afla un zăcământ mult mai important ca al vostru. Cu un nume ciudat de legumă, Vânăta Deluroasă sau Roșia Montana. Au și acolo pitici la fel de buni afaceriști ca voi, chiar dacă nu neaparat obișnuiți cu târnăcopul sau munca în general.
Nu încercați să dați de mine. Lipsa drumurilor asfaltate, a indicatoarelor și prețul motorinei cu siguranță vor fi obstacole de nestrăbătut.
Cu bine,
Consilierul vostru financiar
Moses Ibrahimovic”
O liniște mormântală se lăsă o clipă peste adunare, urmată de un râs gros, din ce în ce mai greu de stăpânit.
- Suntem răzbunați. Nenorocitul.... S-a dus în România !