Pe valurile Dunării am fost... nu, nu cu barca, ci cu cartea... "A unsprezecea poruncă", ediția a II-a adăugită, editată la Eikon, super-editura de care m-am lipit ca marca de scrisoare și de care nu m-aș mai dezlipi. Căpitan de vas: Valentin Ajder, directorul editurii. Au mai tras la rame: Carmen Tănase (Slobozia), Vasile Manole (Galați) și alții pe care-i voi numi mai jos.
Am ancorat în port, adevărată oază de cultură, zic de Biblioteca Județeană "V.A. Urechia", așezământ de o frumusețe rară, fost palat sau ce minune arhitecturală va fi fost, trezind nostalgii de altădată, din vremuri când lucrurile se făceau trainic, fără grabă, cu multă migală și, mai ales, cu artă. În plus, aflu că biblioteca are zilnic în jur de 800 de cititori. Îți crește inima, nu alta. Săptămânal, iubitorii de carte se întâlnesc în Sala de lectură "Mihai Eminescu", în cadrul Saloanelor "Axis libri", unde am poposit și noi joi seara, 26 martie 2015, începând cu ora 18. Pentru aceste minunate izbânzi culturale, reverență în fața directorului de "port", domnul Ilie Zanfir și tuturor truditorilor bibliotecii amintite, dar și tutror iubitorilor de literatură care frecventează salonul.
Așadar, gălățenii i-au avut, de data aceasta, în mijlocul lor, pe câțiva "eikoniști" cărora le-au acordat atenția și respectul cuvenite, prin citirea cărților, înainte de întâlnire, și prezentarea opiniilor asupra acestora. Au fost lansate cinci cărți (în ordinea de pe afiș): "A unsprezecea poruncă"- F.L. Dalian, "Conștiința tragică eminesciană" - Bianca Osnaga, "Regele praf" - Passionaria Stoicescu, "Comprimate de timp" - Carmen Tănase și "De voie bună și nesilit de nimeni" - Vasile Manole.
În deschidere, a vorbit domnul director Ilie Zanfir, care a făcut succinte și la obiect prezentări ale autorilor. Înainte de aceasta, s-a ținut un moment de reculegere pentru cea care mai trăiește printre noi numai prin cărțile sale, Bianca Osnaga, care n-a mai putut ajunge la lasare, grăbindu-se la Domnul cu o zi înainte. N-am cunoscut-o, dar am aflat despre ea că a fost un om deosebit, o femeie delicată, frumoasă, o profesoară iubită, o scriitoare serioasă și care avea ce spune în literatură, cartea sa "Conștiința tragică eminesciană" reprezentând chiar lucrarea de doctorat. Dumnezeu s-o odihnească! În timp ce încă se mai afla privegheată, cartea ei "vorbea" printre noi.
Domnul director a predat microfonul moderatorului serii: profesor Theodor Parapiru. Despre cărți au vorbit, dovedind o atentă aplecare asupra acestora (în ordinea intrării): doamna Camelia Labeș ("Comprimate de timp"), criticul și scriitorul Adrian George Secară și domnul Sipridon Dafinoiu ("A unsprezecea poruncă"), doamna Mihaela Pavel ("De voie bună și nesilit de nimeni"), doamna Cătălina Șoituz ("Regele praf") și tînărul Lucian Pleșa ("Conștința tragică eminesciană").
A urmat cuvântul autorilor prezenți și lecturi din creațiile proprii. Publicul a fost delectat cu texte de proză (subsemnata - "Când Dumnezeu era impiegat"), poezie (Carmen Tănase) și epigramă (Vasile Manole). Directorul Valentin Ajder a făcut o succintă prezentare a noutăților editoriale de la "Eikon". De câte ori îl ascult vorbind despre cărți, îmi vine să le cumpăr pe toate. Nu-i vorbă, le-aș cumpăra, dar n-aș avea timp să le citesc pe toate. Poate doar dacă aș fi mașină de citit, precum domnul Theodor Parapiru care citește în jur de 15 cărți pe săptămână!
Câțiva dintre cei prezenți au dorit, de asemenea, să ia cuvântul, adresând impresii sau dedicând epigrame autorilor aflați de față. Dintre aceștia amintim pe: Corneliu Antoniu, președintele filialei Sud-Est a USR, Gheorghe Gurău, eipgramistul Dan Căpruciu, Gheorghe Burlacu Niculiță și alții ale căror nume (să-mi fie scuzat!) nu le-am reținut. În încheiere, domnul profesor Parapiru a făcut scurte referiri la cărțile discutate și a dat sfaturi utile acolo unde a considerat necesar.
Nu-mi rămâne decât să mulțumesc tuturor acestor oameni implicați în actul cultural, în promovarea literaturii. Chiar dacă domnul Parapiru ne-a atras atenția să nu-i mai mulțumim, că aceste lucruri sunt normale, că e firesc să ne susținem între noi etc. De acord, numai că ele pot părea oarecum anormale, într-o lume întoarsă pe dos.
Am continuat discuțiile în cerc restrâns în biroul elegant și cu o impresionantă colecție de icoane al domnului director. Apoi, în cerc și mai restrâns, am hălăduit pe străzile Galațiului, eu, Carmen, Valentin și Dragoș... Vântul foșnea aducându-mi în urechi un cântec, ale cărui versuri le auzeam puțin modificate:

Cartea pe valuri plutește ușor,
Dar cine îngână un cântec de dor?
Nu, nu e vântul, nici Dunărea nu-i,
E Valentinul și cărțile lui...