„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
dar Doamne unde sunt cuvintele? și despre ce să vorbesc?
la început am fost cuvânt așa că n-ai de ce să te plângi
cât despre subiecte ține de tine ce alegi
Eu doar voi judeca

schimbă-te mi se tot spune, mi se repetă obsesiv
până la pierderea de mine însumi
până la transparența totală
eu, omul celofan

adună-te, poartă-te într-un singur chip
fără toate pleonasmele astea
de nu mai știe lumea
cine ești tu cel adevărat

alungă-te dintre cuvinte
lasă-le să respire
să te uite
să învie

cine-s ei să mă judece Doamne
dar dacă așa e socotit
dăruiește-mă
vas în care se scaldă cuvintele