visători nebunatici săream pârleazul raiului
cu sufletul făcut cămașă s-o umpleam cu fructele
timpurii. drăcușori zurbagii nu ne păsa de
strepezirea dinților în acrituri. eram fericiți,
scriam poezii. ne vedeam, hei, hei, nemuritori,
corifei, până-ntr-o zi când, gard între rai și
iad n-a mai fost și el care putea recita pe de rost
de la antici până la contemporanii poeți a zis:
suntem căcănari și-am scris doar prostii.
era primăvară și-n dimineața cu zorii geroși
în livada grădinii și-a dus manuscrisele,
le-a acoperit cu frunzare ude și le-a dat foc.
fumul lor de cuvinte, a zis, să apere muguri de flori
și a râs. i-am spus că-i nebun.

reîntâlniți cu un sfert de veac mai bătrâni,
șprițuiam, ciuguleam, depănam amintiri... doi tipi normali, cum să nu?!
dracul m-a pus să-l întreb: eu mai, tu mai scrii poezii?
(a rânjit, a zâmbit?): când sunt cherchelit în gând
mă mai joc cu cuvintele... dar tu, am făzut că ești
dat dracului de prolific. hopa,zic. râde. te-am urmărit
pe site... și?, eu curios. m-a privit lung:
fantazii amăgiri, a mormăit. mai luăm un rând?
doar atât? dacă te ține punga ia două... nu, zic,
fantazii, amăgiri doar atât?
fă cărțile, pe mine mă cheamă natura.

revine. ușurat trage un gât: mai știi,ziceam
cândva că creierul poetului e un uter în care nidează
cuvântul; gând, idee, cresc în vers și pruncul născut
e poezia. am ars ce am scis. avortonii sfârșesc la crematoriu și e firesc. nu regret. n-am mai scris.
la ce folos dacă nu redau în vers timpul meu? așa și așa
nu-i la modă? adio și n-am cuvinte. unde mai vezi
astăzi copii? pe ici și colo și ăia anemici... în rest
tampoane și zoi menstruale zvârlite în drum...
îți amintești cum îl ascultam pe Vanghelis?
poezia va fi readusă cu un plus de valoare doar de
programator. pentru un timp. și va fi, uoau, uoau, dar unde va fi trăirea de om?
.................................................

noapte.
nu se suportă geană pe geană.
la naiba, dar dacă tipul are dreptate?