mi-ar fi plăcut să mă iubești
într-atât să nu-mi fie teamă
că altcineva ar putea să mă iubească
mai mult
ai lăsat îmbrățișarea în vânt
ca pe o barcă luată de curent până dispare
într-o gură mare de apă soarelui aprins
la față singurătatea mea nu-și găsește locul
cum niciun sfânt în piele de păcătos
zilele sunt ploi de vară prea repezi
nu curăță și nu răcoresc
atât
mi-ar fi plăcut încălzirea ta
globală pe trupul moale să simt
degetele lăsând gropi
fericirea din tine