De curând, am serbat Ziua Limbii Române. Frumos, desigur! Dar, așa cum s-a mai afirmat, și mai frumos ar fi ca ziua limbii române să fie în fiecare zi. Și ce respect mai mare îi putem arăta, decât să o vorbim corect?

Am trăit s-o citesc și pe-asta! Pe un site am văzut un titlu care m-a oripilat. Era vorba despre niște... „breaking news-uri”! Exact așa! Pe bune? Și m-am gândit că tare coclită și rămasă în urmă trebuie să fiu la vocabulary-ul meu și că n-ar strica să mai învăț și eu niscaiva new words-uri, să nu mă fac de râs, mai ceva decât maimuțoii de la rialitișourili alea sau alte emisiuni de entertainment, pline de vipuri! M-am gândit, de asemenea (am cu ce, on my word!), să mă trainuiesc, așa că poate cunoașteți niște ticiărși (vreau să zic teachers-și) să mă treinuiască și pe mine corespunzător (I mean, propereley), să nu mai par mamaia de țară, ci să fiu în trand cu lumea și-n brand cu cin' s-o nimeri. În weekend, poate-am să-mi aplic și-o schimbare de look, ce arătarea mea! Poate-am să mă fac blondă, precum o duduiță locală plecată prin țări străine, va să zică în altă location, pe care-am auzit-o într-o înregistrare video zicând: „am menegiuit”. Și care, evident, m-a complexat, gândindu-mă că eu n-am știut să-mi menegiuiesc instruirea. Dar poate nu-i târziu, că vorba românului: niciodată nu-i prea too late!

Am considerat inutilă traducerea. A nu se înțelege că am ceva cu limba engleză sau cu oricare altă limbă. Îmi place engleza vorbită corect, îmi plac rusa, franceza și italiana. Și, sigur, îmi place limba română. Vorbită corect! N-am nimic nici nu neologismele intrate firesc în circulație, acceptate de lingviștii academicieni, introduse în dicționare. Dar... Cum zice poetul? „Limba noastră-i o comoară/ în adâncuri înfundată.” Păi s-o desfundăm, fraților! :)

Ați înțeles my problem-ul meu: Englezi-m-aș și n-am cui, mă topesc de dragul lui! Al lu' breikingniusuri, desigur, ce pana mea de scriitor!