doar tu miroseai a veșnicie
ori poate așa mi s-a părut atunci
când improvizam
voievodatele ploilor calde
refrenul cerșetorului de la metrou
care
se-mprietenește cu treptele scării
trădând
vorbe-ascunse în patrii de cinteze și cuci
inocența frânghiei în absența călăului

doar tu miroseai a veșnicie
Ana
în orașul acela modular cu eroi pitici
și
sentimente evadate din postere

pentru tine aș fi mers în mâini
să văd lumea cu susul în jos
și să-ți spun că e bine
aș fi tras clopotele aș fi declarat
ziua noastră națională

dar ai uitat să vii
Ana